ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ

Adi Cristi

Adi Cristi

Nu ne putem desprinde de obsesia zilei sau ignora o afirmație care domină și astăzi scena politică a țării cu consecințe profunde și periculoase, în același timp. Rolul activ al Justiției prin imixtionarea separației puterilor în stat, prin forțarea resetării conducerilor partidelor politice implicate în linia întâi a campaniei electorale prezidențiale. Stenogramele ”nevinovate” prin care este devoalată o discuție ce avea ca subiect lupta pentru ocuparea funcției de președinte PSD, după ce Victor Ponta va ajunge la Cotroceni, au produs deja primele victime: Viorel Hrebenciuc, cel care a fost nevoit să-și dea demisia din Parlament pentru a-și detașa numele său de liderii PSD, Dan Șova s-a auto-suspendat din PSD, Marian Vangheli a ales aceeași cale alături de deputatul Sebastian Ghiță. Acest tsunami din PSD, influențat și stăpânit la perfecție de Victor Ponta, a reușit să-l lase pe Traian Băsescu ”cu brăcinarii pe vine”, dezamorsând încă o bombă se s-ar fi dorit a fi nimicitoare pentru cel mai mare partid politic al țării, PSD.

Majoritatea energiilor din această campanie electorală nu s-au consumat în interesul acesteia. Cei 14 candidați nu și-au pierdut timpul cu dezbateri pe tema prerogativelor funcției prezidențiale, pe proiecte și strategii care ar permite salvarea României, desprinderea ei din ghearele intereselor politice, dar mai ales din marea corupţiei care, indiferent de cât de inabilă s-a dovedit a fi DNA, există într-un procent covârșitor pe întregul eșichier politic al țării. ”Microsoft”, ”Retrocedările de teren” – sunt ultimele două anchete care aduce la aceeași masă lideri politici importanți din tot spectrul politic al țării.

Ceea ce ar trebui să fie în atenția organelor de anchetă, în primul rând, ar fi aceste scurgeri de informații, dirijate să se producă într-un anume timp, într-o anume conjunctură. În spațiul public se încearcă să se acrediteze ideea că aceste scurgeri din dosarele DNA s-ar întâmpla din momentul în care acestea ajung la Parlament, pentru a se încheia procedura votului, prin care se cere permisiunea arestării preventive sau a percheziției unui ales la poporului.

De fapt, scurgerile acestor stenograme în spațiul public vin dinspre laboratoarele secrete ale DNA, racordate pe firul scut la cabinetul prezidențial din Cotroceni, atâta timp cât aceste deconspirări îi privesc nu numai pe actualii parlamentari cât și pe liderii de partid care nu sunt în Parlament, conducând organizațiile teritoriale ale partidelor politice.

Aruncarea în mocirla luptei politice a instituţiilor statului, ce ar trebui să fie arbitrul legii, să împartă dreptate, să slujească doar adevărul consfințit prin lege, provoacă în primul rând un deserviciu încrederii cetățeanului în valorile democrației, aruncând o anatemă nedreaptă asupra unora, provocând dezacorduri grave între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie în peisajul realității noastre cotidiene. Într-o astfel de conjunctură cetățeanul de rând nu mai are sisteme de referinţă, nu mai știe ce este bine și ce este rău. Dezamăgirea, deziluzia, deznădejdea sunt cei trei ”D” care îl paralizează, care îi reduc mișcarea celui care este pus în situația de a fi spectator la un altfel de spectacol decât cel anunțat prin program.

Cetățeanul român este chemat să asiste la campania prezidențială și în fața sa vede o altă nebunie cu spioni, un veritabil spectacol de marionete al cărui prim sforar rămâne, și din culise, Traian Băsescu.

Într-o astfel de realitate paralelă cu ceea ce se întâmplă de fapt în țară, cu un DNA foarte activ care încalecă voit sau din întâmplare spațiul campaniei electorale, implicând lideri politici în anchetele începute chiar acum, după 10 ani de dospire a dosarelor. O astfel de ”coincidență” nu poate să treacă neobservată de electoratul român, care va vota de această dată în cunoștință de cauză.