Paratrasnet

Există o anume prăpastie când se termină o  carte   Un gust dulce-amar o durere de mușchi ascuțită prin rotunjire   Demnă de ținut minte chiar dacă inima îți cere să ai răbdare să vezi ce a mai rămas în inimă acel rest de poveste pentru care toamna ține minte să vină cum a venit seceta peste noi dintr-o pură ...

Trecea pe lângă gard fluturând mâna în semn de căutare dezinvoltă și nepăsătoare urmă lăsată în spate   O aiureală comună mergea cu un pas în urmă și parcă fluiera sau sâsâia a pagubă a indiferență mi-a fost dat să constat la întocmirea procesului verbal   Era trecut de amiază când căldura ucide aerul și tot ce găsește de jur ...

Crepuscul grăbit taie noaptea pe la colțuri eliberând patimile din cutele cearșafului mototolit, amestecat cu trăirile mele bezmetice.   Trec strada pe cealaltă parte a muntelui fără ca să-mi dau seama cine pe cine coboară dacă într-adevăr coboară cineva la prima sau la capăt de lume când se taie chitanța la vene pentru întreaga perioadă a vieții un fel de ...

Avem voie să respirăm pe vârful muntelui Avem voie să fim ai nimănui așa cum avem voie să trecem prin cheile întortocheate cu care nu poți deschide nimic nici măcar inima de piatră a Sfinxului.   Avem voie să scoatem aerul la plimbare să ducem cu noi butelia de oxigen să ține minte cine este cel care ne strigă și ...

Nu știu cum voi scrie poemul prin care să surprind modul în care am fost dezbrăcat am fost spălat și mai apoi așezat în cutia de lemn sub formă de cruce (înghesuită în imaginație și nicidecum stilizată)   Nu știu dacă eu voi fi acel muritor din care să înceapă construirea zidului iar mâinile ridicate să fie zidite ca o ...

Poemul acesta face parte din rândul poemelor nescrise ținute minte fără a avea imagine literelor lăfăite pe coala albă de hârtie vitregind ochiul de spectacolul liniilor drepte, oblice sau curbe…   Poemul acesta nu a fost scris doar îndesat în memorie a fost cum mai sunt îngrămădite claie peste grămadă vocabulele destinate înțelegerii transmiterii mesajelor cifrate sau pur și simplu ...

Născută pentru a usca a scoate apa din sărite: „Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și a curs pe pământ”   Asemenea cuțitului ce pătrunde până la prăsele Seceta , „Un volum de apă dislocat din chin E egal cu taina ce se fură”   Din tălpi și până peste vise din vise și până peste ...

Cu floarea de colț la rever Mă ridic în picioare cum zmeul mai poate fi ridicat Eliberată îmi este înălțarea din care mai rămâne doar sfoara cordon ombilical ce mă leagă de această lume   mă înalț cu o Floare de colț adusă mai aproape de buze mai aproape de gândul ce mă tulbură doar pentru că exist „E casa ...

„Valeți pentru ușile noi ruginite voi pune doi hoți furând din oglinzi Ai grijă frumoaso E ceaiul fierbinte Și noaptea e zborul adânc din omizi”   Chitara întinde pe corzile ei un lighean de rufe   Pătrunse de bătaia vântului vaporoasele tale desuuri scot din adierea provocatoare tot ceea ce povestea vrea să respire.   Desculță îmi treci peste cântecul ...

Când se rupe o floare de colț Mi-am luat chitara și am pornit desțelenirea singurătăţii rezemată de poveste.   Am pornit de unul singur împăcarea cu mine însumi   Lovirea până la sânge a așteptării în spatele căreia suferea nerăbdarea chinuitor de singură „chinuitor de dulce”   „Deseară iubito vom cina împreună În casa prin care mai umblă Baudelaire Să-ți ...

S-a întors cu fața spre mine. Cu fruntea lovea bolta cerească.   Până la durere a lăcrimat în partea nevăzută a  Lunii Strecura veninul de albină sub forma atacului preliminar ca o învățătură de minte.   Era o noapte de povestea de vis O clipă de singurătate în care șoapta traversa liniștea cu aceeași dexteritate cu care inima mea înțelese ...

Lovitura mă pune la colț cum la colț este pusă încrederea în cel care strigă   În cel care ridică mâna să lovească fără ca gestul său să fie pe înțelesul mulțimii   Excesul de de a fi înțeles este avalanșa cuvintelor ajutate a fi bănuite de uimirea pe care o poate elibera constatarea că suntem vii   Mai vii ...

Învins mă trezesc dintr-un ager coșmar ca și cum aș fi mort pus în taină să strig:   -Ferea,vine mortul! Cu alaiul durerii ce face din lacrimi chip de bocet și lut   -Ferea, vine mortul ! Mulțimea e mare Cu capete goale Plecate în sine     Se-ntâmplă ca ochii închiși să ne țină departe de clipa în care ...

Lacul s-a prins de o lacrimă cum se mai prinde ultimul tren   Ultima șansă de a ține minte cum sună astăzi eternul refren:   Mă las de poem Mă las de fumat Mă las de băut De foc spânzurat     Lacul s-a prins de o lacrimă cum se mai prinde ultimul tren   ultima șansă de a ține ...

Lacul s-a prins de o lacrimă cum se mai prinde ultimul tren   Ultima șansă de a ține minte cum sună astăzi eternul refren:   Mă las de poem Mă las de fumat Mă las de băut De foc spânzurat     Lacul s-a prins de o lacrimă cum se mai prinde ultimul tren   ultima șansă de a ține ...