BATAIA COCOŞILOR

Laura Codruţa Koveşi a avut capacitatea de a arunca în aer caricatura liniştii din pieţele publice ale ţării, în momentul în care „salvatoarea fărădelegilor” făcute de liderii PDL a reintrat în cărţile lui Traian Băsescu, pe când acesta a constata că drumul lui Daniel Morar la DNA sau la Parchetul General s-a dovedit a fi un drum închis, înfundat, desfiinţat.. 

Fostul Procuror General al României sau, mai corect spus, Prim Procurorul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, Laura Codruţa Koveşi, a ajuns în aceste zile în spaţiul public ca un material uman reşapabil, pentru a mai ţine o iarnă, atât cât mai are de stat Traian Băsescu la Cotroceni, în condiţii meteo normale.

Marile gafe ale L.C.K., făcute cu rea credinţă, doar pentru a proteja camarila băsesciană din PDL, atârnă destul de greu în luarea unei decizii referitoare la alegerea şefului de la DNA.

Nu mai este vorba aici despre „binele pe care l-ar fi făcut primul ministru Victor Ponta României, chiar dacă pe fond acesta ar putea să fie un bine decisiv pe tabla de şah a politicii care se joacă la Bruxelles.

L.C.K nu mai are cum să fie în prim planul luptei, necesară a fi dusă împotriva corupţiei, a marii corupţii, de fapt, chiar şi numai pentru că nu a excelat în domeniu în toţi anii în care a condus această luptă, hrănind suspiciunea de a fi doar un instrument politic, aflat la îndemâna şi la comanda prezidenţială, cel puţin din unghiul în care era plasat poporul.

Isteria pe care a născut-o „omul de la Bruxelles” a fost pe punctul de a arunca în aer şi pojghiţa formată la nivelul consolidării relaţiilor alianţei politice USL, fără însă a exista pericolul destrămării, atâta timp cât altele sunt forţele de atracţie ale PSD şi PNL astăzi.

Cert este că lovitura pe care ar fi simţit-o liberalii ar fi fost una de cuţit veritabil înfipt în spate, cuţit necesar ca punct de sprijin lui Victor Ponta pentru a se mai înălţa cel puţin până la nivelul pervazului, să aibă acces vizual în curtea Uniunii Europene. Să mai fie şi el văzut, astfel încât România să recapete şansa de a fi luată în seamă.

O altă apreciere, pe cât de periculoasă pe atât de reală, se doreşte a fi fundamentul motivării atitudinii „Uşor cu Koveşi pe scările DNA”. De felul în care  decurg relaţiile dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta va fi sau nu soare şi linişte pe malurile Dâmboviţei. Chiar dacă până şi Asociaţia Magistraţilor din România a sesizat barbutul început între cele două Palate (Cotroceni şi Victoria) pe soarta credibilităţii Justiţiei Române, vizată fiindu-i din nou independenţa faţă de presiunile şi jocurile politice, nici un semn de detaşare, de trezire, de relaxare nu a fost încă recunoscut.

Poate de acea Victor Ponta a decis „să facă pasul înapoi”, să intre în normalitatea decisă de textul constituţional, concentrându-se pe propunerea unui nou  ministru la Justiţie, care să reia procedura legală de numire a celor doi şefi ai parchetelor. Altfel, Încleştarea ar fi continuat să macine grăunţele orgoliilor rănite băsesciene, fiecare încercând să pluseze în favoarea intereselor sale, dar mai ale a imaginii sale.

Corect ar fi fost ca Traian Băsescu să refuze de la sine varianta cu LCK, dacă ar fi vrut să-şi spele funinginea pusă pe imaginea sa de politican abil, posesorul unor soluţii atipice care l-au scos în evidenţă tot timpul.

Ar fi fost de fapt singura sa mişcare care i/ar fi garantat păstrarea sa  cel puţin un an de zile, a imaginii unui„un mort viu”, care ar mai fi avut șanse  să-şi reconstruiască imaginea celui care va ieşi din anonimatul binemeritat. Asistăm, deocamdată, la o bătaie a cocoşilor, care mimează lupta pe viaţă şi pe moarte. Oare o mimează, într-adevăr?!

ADI CRISTI