24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Am în bibliotecă toate cărţile scrise de-a lungul timpului de Dorel Schor. Spre bucuria mea, dar şi a prietenilor amatori de lecturi umoristice de bună calitate. Am remarcată că, între timp, mai toate volumele sale au devenit rarităţi bibliofile şi încep să trăiesc, destul de mirat de altfel, grijile acelor oameni bogaţi care au averi însemnate la vedere. Dar cum, până acum nu s-au prea văzut hold-up-uri prin biblioteci personale, sunt în continuare liniştit, ştiind eu că şi furtul de carte poate fi considerat, cu anumite limite fireşte, un act de cultură.
Mai am, în calculator, of, tot calculatorul, ce ne-am face oare fără el, cam toate seturile de „ziceri” ale lui Dorel Schor, aforisme care de multă vreme circulă prin toată lumea şi fac vâlvă (se poate numi succes!) printre aceeaşi amatori de umor intelectual, fin, inteligent, de calitate. Acestea ar fi şi motivele pentru care, la un moment dat, am avut unele discuţii cu autorul privitor la aşezarea acestora într-un volum, ştiut fiind că numai o astfel de alcătuire are şanse de a străbate timpul. Cu atât mai mult cu cât, circulaţia aforismelor în reţele, dar şi impactul lor asupra cititorilor, a dus la acel fenomen, dorit, cred, de orice autor. Intrarea creaţiei sale în folclor, chiar dacă, asta induce o evidentă estompare a numelui. Mdeh, este totuşi un risc pe care ni l-am dori cu toţii. Numai că, el îi atinge doar pe aleşi şi, ce bine, în nici un caz pe trufaşi! Argumente pentru editarea unui volum erau destule deci, însă şi unele condiţionări exterioare. Adică exact acelea care ne cam împiedicau să ne vedem împlinit proiectul.
Destinul însă are căile sale şi în cazul nostru ne-a favorizat. Aflat cu treburi în Israel inimosul director al editurii ieşene 24: ORE, Adi Cristi, s-a întâlnit cu Dorel Schor a cărui activitate o cunoştea foarte bine şi i-a spus, pe un ton care nu prea admitea eschive, că se va ocupa el de toate problemele, nu puţine, ale editării. Apoi, cu profesionalismul şi promptitudinea devenite emblematice pentru această editură, dar şi cu participarea entuziastă a redactorului de carte Ana Parteni, a apărut, în timp record, dar şi în condiţii grafice excelente, volumul de aforisme: Zâmbeşte, mâine va fi mai rău. Autor, Dorel Schor, prefaţă: Adi Cristi şi postfaţă: Mihai Batog-Bujeniţă. Plus patruzeci de ilustraţii ale cunoscutului caricaturist, aflat mereu în vervă şi inspiraţie, Constantin Ciosu. Două dintre aceste lucrări ilustrează şi coperţile cărţii. Prezenţa unui caricaturist într-un volum de aforisme are în mod cert o valoare de excepţie deoarece demonstrează prin forţa tuşelor că nu numai cuvintele puţine pot crea efecte majore ci şi liniile unui desen cu valoare de judecată profundă, spirituală, condensată la maximum, dar emitentă de înţelesuri multiple. Cam în acelaşi stil precum aforismele, sau dacă vreţi epigramele, în care Dorel Schor este la fel de priceput. Aceasta este o mică indiscreţie făcută, în mod voit, cu scopul bine precizat de a stimula o nouă apariţie, de alt gen, a autorului.
Aforismul, ca stil literar este, am spus-o şi o voi mai face ori de câte ori voi avea prilejul, extrem de dificil, un examen pentru orice scriitor care abordează genul, o adevărată piatră de încercare fiindcă necesită, pe lângă o cultură vastă şi un simţ al subtilităţilor cuvântului, a valenţelor şi echivocurilor acestuia, precum şi o conciziune frustrantă a frazei. Iar după toate acestea, într-o frază (propoziţie, chiar!) trebuie să spui tot ce ai de spus, dar în aşa fel încât jocul de idei să nu se piardă, însă nici valoarea morală a spuselor, umorul, sau subînţelesurile. Nici nu mă miră deci, având în vedere exigenţele, faptul că, în domeniu, excelează scriitorii evrei, binecunoscute fiind de sute de ani modalităţile lor de relaţionare socială şi interumană, modul lor firesc de a fi ironici, spirituali şi concişi în exprimare.
Ca să fiu însă mai bine înţeles, rog distinşii cititori ai volumului, după lectură, să încerce construirea câtorva aforisme. Apoi să le recitească pe cele scrise de Dorel Schor, să facă o comparaţie, iar la sfârşit să fie sinceri cu ei înşişi. Nu trebuie să facă publice rezultatele.
Cartea mai cuprinde şi o serie de selecţiuni din scrierile prietenilor autorului, ceea ce dovedeşte nu numai apetitul acestuia pentru lectură ci şi generozitatea cu care el împarte cu cititorii săi deliciile literare pe care le-a descoperit. Puţine ar fi cuvintele cu care să-i putem mulţumi pentru această generoasă risipire a sa întru răspândirea acelor frânturi de spiritualitate la care noi, foarte posibil, să nu ajungem niciodată.
Dacă ne aşteptăm ca în timp ce citim din perlele de înţelepciune şi umor ale acestei cărţi să ne apuce un râs hohotit, se spune nu ştiu de ce „homeric”, din acela care implică baterea genunchilor, sau a spatelui celui mai apropiat, să nu ne mirăm că aşa ceva nu se produce. Farmecul intelectual, subţire şi umorul fin al scrierilor lui Dorel Schor oferă acea satisfacţie lăuntrică, acel zâmbet interior, efect al descoperirii frumosului în deplinul său înţeles, a feţelor de regulă nevăzute ale cuvântului şi, mai ales al adevărului lor, chiar dacă acesta nu este chiar foarte comod pentru păcatele noastre cele de toate zilele. Citind, vom deveni noi înşine mai înţelepţi, sau poate chiar mai buni. Cu siguranţă însă şi mult mai atenţi cu noi înşine. Ceea ce chiar este foarte necesar.
Mihai Batog-Bujeniţă
