POPOR SALVAT PRIN ÎNVIERE

După micii şl berea de ieri „clasa muncitoare” se pregăteşte de Înviere. Poporul român ar fi trebuit să primească de la Prea Fericitul Patriarh o dezlegare, o pauză de post, mai ales în săptămâna neagră, pentru a nu dilua cu nimic bucuria, de altfel tristă, a zilei oamenilor muncii. Pentru această pauză de muncă s-a gândit guvernul, oferind tot atât de multe zile libere câte să fie suficiente pentru o mică vacanţă, cât jumătate de concediu legal, astfel încât să existe o lege a compensaţiei. Dacă tu nu poţi să oferi ceva consistent, încearcă să nu te opui conjuncturii care poate să facă ceea ce tu nu reuşeşti.

Cum încă bucurie nu este şi nu izvorăşte din programul guvernamental, Victor Ponta nu a ezitat „să nu se opună mişcării” şi să dea cetăţeanului român dreptul la odihnă. Tristeţea intervine de această dată pentru că, din ce în ce mai mulţi nu au pentru ce să-şi ia liber, ne mai lucrând nicăieri, fiind ei înşişi liberi ca pasărea cerului, neavând unde să meargă dimineaţa la lucru şi de unde să se întoarcă seara acasă.

De azi oamenii, în majoritatea lor ortodocşi, se pregătesc pentru Sărbătorile Pascale, sărbători care, de această dată, vin în prelungirea „sărbătorii zilei oamenilor muncii”, încearcă în Joia Mare să recupereze firul Săptămânii Patimilor, rânduindu-se în povestea sacrificiului lui Iisus Hristos pentru a ne salva conştiinţa noastră de oameni supuşi păcatului dar şi virtuţilor.

Chiar dacă încercăm să trecem de la una la alta cu nonşalanţa celui decis „să le ducă pe toate cele ce i se va da”, nu putem ignora încărcătura „social-democrată” care a fracturat Săptămâna Mare, cum doar ispitele mai sunt făcute pentru a ne încerca credinţa. De data aceasta cel care „a rezistat micului” şi s-a păstrat în filosofia postului, fără a apela la concesii şi dezlegări, şi-a redescoperit forţa reală a credinţei, capacitatea sa de a învinge păcatul cu forţe proprii, atunci când a reuşit să realizeze o conexiune sigură cu porunca dumnezeiască.

Şi cel care a demonstrat slăbiciune, cel învins de păcat, nu iese din această confruntare pierdut. Pentru el întoarcerea la Dumnezeu este mult mai febrilă, mult mai pătimaşă, mult mai agresivă. Vrea să facă orice pentru ca să fie iertat, pentru ca păcatul său, dat de slăbiciune, să-i fie iertat.

În Joia Mare se poate vorbi despre umilinţă, despre spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus Hristos sub formă de pildă: „precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.”  Se poate vorbi despre Cina cea de Taină, despre această aşezare a Sfintei Cuminecături. ,,Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea noua, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.”(LUCA 22,19-20)

Tot în Joia Mare, de acesta dată în noaptea dinspre Vinerea Mare se mai întâmplă două momente semnificative: Rugăciunea ce mai presus de fire din Grădina Ghetsimani: ,,Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei sa fie sfinţiţi întru adevăr.
Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă ca Tu M-ai trimis.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.”(IOAN 17, 17-23).

Al doilea moment nocturn care a făcut voia Domnului şi a dat „liber la Răstignire”, a fost trădarea Domnului de către Iudă. Astfel, putem spune că am reuşit să ne cuplăm la curgerea firească a patimilor lui Iisus Hristos, patimi ce vor culmina cu inevitabila Răstignire care, la rândul ei, va genera Învierea, salvarea poporului lui Dumnezeu de la dispariţie prin autoflagelare. Învierea a marcat trezirea omenirii sub protecţia iubirii dumnezeieşti, prin conştientizarea acesteia.

ADI CRISTI