24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ceea ce se întâmplă astăzi cu PDL seamănă mai mult cu decojirea fructului putrezit. Chiar dacă aparent această metodă se vrea a fi una de igienă, pe fond ceea ce e putrezit nu mai poate fi salvat, decât la nivelul scheletului. Un partid-schelet acesta pare să fie destinul tragic al PDL, formaţiunea politică de care este legată cea mai neagră perioadă a României, în ansamblul ei, politic –economic – social – cultural.
Când spui PDL încă acţionează reflexul condiţionat care te trimite la sacrificii de dorul Lelii, fără ca acestea să fi avut vreun efect pozitiv în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. Beneficiile, se spune că, au fost înregistrate doar la nivelul macro, ferindu-ne de „altfel de dezastre”, lăsându-ne pe noi, muritorii cu dreptul la viaţă, „cu buzele umflate”, adică, după cum se exprimase deja poetul: „amărâţi şi plini de jeg”.
Astăzi, dinastia Blaga nu reuşeşte decât să ducă partidul pe marginea prăpastiei, acolo unde, din prea multe răni, începe să-i arunce pe cei care nu s-au dezlipit nici acum de gardurile pe care încă mai sunt afişele lui Traian Băsescu. Aşa au fost găsiţi Cristian Preda, Teodor Paleologu, Sever Voinescu.
Tot din PDL încearcă să iasă de bună voie şi alţi „grei ai PDL”, „aruncaţi” de viaţă prin fel de fel de funcţii, de regulă de consilieri prezidenţiali, cum ar fi Daniel Funeriu sau oameni rămaşi fără nici un orizont în faţă, blocaţi în PDL ca într-un beci, cum demonstrează că este Nicuşor Păduraru, fost prefect şi deputat de Iaşi în acei ani de tristă şi păguboasă amintire.
L-am adus la masa „greilor din PDL” pe suavul şi discretul Nicuşor Păduraru pentru a demonstra că această nervozitate soră cu sinuciderea nu a atins doar piscurile partidului, ci şi baza sa.
Mai mult, Vasile Blaga se vede pus în situaţia de a denunţa tot felul de scenarii, care mai de care mai artificial adoptate, precum se mai adoptă câinii vagabonzi, de genul celui folosit de Andrei Chiliman în luptele sale don quijoteşti cu Crin Antonescu, atunci când îşi imaginase începerea unor tatonări între Iniţiativa România Liberală şi PDL. De fapt, gestul lui Chiliman este unul abject, chiar şi numai în intenţia sa de „a consolida dreapta pe scena politică românească”, cu atât mai mult cu cât, din declaraţiile sale, IRL nu este decât un ONG ce nu are în intenţie să se transforme în partid, aşa cum se va întâmpla cu Mişcarea Populară năşită de Traian Băsescu. În această „mişcare” au fost implicaţi majoritatea consilierilor prezidenţiali. Înspre această mişcare încă browniană se îndreaptă toţi paşii dezorientaţilor portocalii, cum se mai îndreaptă privirile rătăciţilor înspre un reper cunoscut, înspre un ceva apărut la orizont, indiferent de ce va fi acesta.
Cum bulibăşeala nu este suficient de mare, a început şi o sfâşiere semi-prezidenţială între Sebastian Lăzărescu, consilierul de suflet al preşedintelui, cel care are misiunea de a verifica apa înaintea scăldatului şi o speranţă răsuflată a politicii dâmboviţene, Mihai Neamţu, cel care nu se poate detaşa de acel dans slinos şi greţos din jurul preşedintelui, din perioada referendumului organizat pentru demiterea acestuia.
Răţoirea „extremei drepte” la „Alba ca Zăpada” de la Cotroceni s-a dorit mai mult un strigăt în eter, scos de cei cărora pământul nu numai că le fuge de sub picioare, dar sunt ameninţaţi de tăcerea dominată în locurile pline de verdeaţă.
Pe fond, PDL se află într-o situaţie ingrată, aceea ce mai poate fi întâlnită în operaţiunile de demolare, care, din lipsă de fonduri, sunt lăsate la îndemâna anumitor ţigani, demolatori de clădiri, fabrici şi uzine părăsite.
Nici măcar câinele Vasile nu mai este în siguranţă în Modrogani. Aceasta este, într-adevăr, un gest revoltător, care sigur va alarma toate organizaţiile de protecţie a animalelor. Cu politicienii…ca la răzbel, dar cu câinele ce-aţi avut?
ADI CRISTI
