24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În ciuda „dansului băsescian”, care ar trebui să emane stăpânire pe sine şi, mai ales, pe situaţie, Traian Băsescu se află în faţa celei mai mari provocări. Are nevoie, mai mult ca oricând, de popor, de reacţia acestuia de a-i fi din nou fidel, mai ales că, nu peste mult timp, va rămâne singur, fără nici un fel de imunitate şi, poate, descoperit şi la carierea pe care el intenţionează să o urmeze post-preşedinţie.
Are nevoie de popor poate mai mult decât oricare dintre ceilalţi politicieni contemporani cu el. De fapt, va avea nevoie de o reacţie majoritară a porului său care să-l susţină, care să-l apere de ceea ce i se pregăteşte. De fapt, Traian Băsescu nu va rămâne în libertate. Cu siguranţă că adversarii săi politici, de fapt duşmanii săi politici, i-au copt deja un destin în spatele gratiilor, acolo unde el şi-a trimis adversarii care au încercat să uite că el este şeful.
Traian Băsescu ştie că dacă va ieşi singur din politic, dacă poporul, cândva al său, nu-i va fi majoritar alături, atunci ar trebui să se gândească la o carte pe care să o scrie în puşcărie.
Ideea de puşcărie nu-l va intimida atât demult, chiar şi numai pentru că are capacitatea de a se descurca în orice condiţii de furtună sau de cer împietrit. Dar, există în tot acest raţionament, un dar. Nu suportă ca „omul cu nume de floare”, Crin Antonescu, să-i fie călăul. Ar fi prea de tot. A reuşit să scape de Adrian Năstase, a reuşit să-l umilească pe Adrian Năstase şi este pe punctul de a fi îngenuncheat şi decapitat de un politician atipic, la rândul său.
Această perspectivă îl face să se gândească din nou la popor. Are nevoie de puterea lui, are nevoie de reacţia lui, are nevoie de altceva atunci când nici serviciile, nici CSM şi nici măcar CCR nu-l va mai asculta, pentru că simplul cetăţean Traian Băsescu nu va avea cum să mai dicteze acestor instituţii ale statului. Există astăzi, ca o măsură de prevedere în plus, o mişcare populară, în imediata sa apropiere, mişcare deocamdată articulată pe structurile fundaţiilor, ale societăţii civile, în jurul căreia încearcă Traian Băsescu să-şi construiască viitorul mesaj, viitoare personalitate. Are nevoie să-şi pregătească şi acest nou postament de pe înălţimile căruia să poată vorbi poporului său.
Raportarea la popor va fi una dintre cele mai importante acţiuni ale sale. Este o redută ce trebuie recucerită, chiar dacă poporul nu dă semne că ar fi dispus să-l ierte. Poate statura de victimă, care, fără doar li poate, îi este rezervată de actuala majoritate politică, să-l mai ajute în înmuierea inimii celui pe care el l-a umilit şi la batjocorit cu hăhăitul pe buze.
Deocamdată Traian Băsescu îşi regizează ieşirea din scenă cu cât mai puţine pagube. Ştie că nu trebuie să treacă sub nici un fel acest proiect al Constituţiei, realizat de „gaşca USL”, căci destinul său politic poate fi astfel fracturat, aşa cum nu trebuie să îngăduie câştigarea prezidenţialelor de Crin Antonescu, cel care deja i-a adus aminte că ar fi timpul ca să fie îngrijorat de viitorul său post-Cotroceni şi nu să se gândească „la ceea ce a meritat Adrian Năstase să i se întâmple”.
Siguranţa cu care Traian Băsescu continuă să danseze pe scena politică românească este una aparentă, atâta timp cât preşedintele jucător începe să facă gafe după gafe, de genul întâlnirii unei fundaţii, Mişcarea Populară, o organizaţie privată, în vila de protocol, „Lac 1”, a statului român. Ca să vezi cât respect are Traian Băsescu faţă de simplul cetăţean cu care doreşte să se împace.
ADI CRISTI
