24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
„Câinele niciodată nu pleacă de la măcelărie”, ceea ce s-ar putea traduce cu „politicianul niciodată nu pleacă de la putere”, chiar dacă mârâie şi latră la fel de agresiv ca şi patrupedul înfometat, dar plin de speranţe că se va deschide uşa, iar cineva îi va mai arunca un os, aşa cum se mai deschide fereastra partidelor politice pentru a mai fi lansate înspre noi tot felul de fumigene. Cei care încă nu au învăţat pe de rost obsedanta încrâncenare a palmelor pe tamponul puterii, nu mai au de ce să se minuneze, să răsufle din ce în ce mai sacadat, la toate jocurile de glezne ale liderilor politici, în fapt uniţi prin aceeaşi putere, ce va rămâne indivizibilă. Va fi a lor şi a nimănui altcuiva, cu atât mai mult cu cât, nici un recurs la morală nu a fost plătit cu gesturi de bravadă, de exigenţe spectaculoase. Vorbim despre un spaţiu greu de ignorat, chiar şi numai pentru că, în interiorul lui se fac şi se desfac destinele noastre, ale tuturor celor care construim în prezent viitorul de mâine.
Nimic nu ne garantează că binele invocat este de fapt binele nostru, al fiecăruia. Dar, la fel de siguri putem fi că USL, oricât de mult nu-i va convine lui Ludovic Orban, acest rănit de serviciu al liberalilor sau lui Sorin Roşca Stănescu, în postura materialului reciclabil prin politică, alianţa aflată la putere va merge înainte, „nu va crede niciodată în lacrimile” despărţirilor conjuncturale, cu atât mai mult cu cât, mirajul sprijinirii pixului pe o semnătură, de pe urma căreia se poate obţine glorie şi beneficii, încă mai ţine aprinse luminile în palatele puterii.
Evident, ceea ce se întâmplă în direct la televiziunile de ştiri, ţine mai mult de spectacol, de calibrarea mesajelor pe întreaga bandă a competiţiei generată de alegerile euro-parlamentare de peste câteva luni. Nu mai contează nici atingerile şfichiuitoare ale lui Crin Antonescu, atât timp cât atunci când mulţi credeau că „se va rupe”, au ieşit cei doi copreşedinţi ai USL pentru a anunţa că „ne-am împăcat”, mergem înainte, PSD îl va susţine pe Crin Antonescu la prezidenţialele din 2014, fără a ni se confirma că tot aşa va vota şi PNL(sic!)
Nu este glumă acest final de frază, atâta timp cât Crin Antonescu începe să aibă câteva reculuri de genul Ludovic Orban ş Sorin Roşca Stănescu, „doi electroni vagabonzi” ai partidului, care se mişcă fiecare încotro le doresc muşchii lor de politicieni, în care li s-a umflat orzul ignorării lor de către liderii pe care i-au slujit cu abnegaţie.
Ecoul unor astfel de răfuieli au antrenat precum era de aşteptat şi pe cicisbeii care şi-au construit în felul lor un comportament violent la tot ceea ce se discută în Parlament sau în pieţele publice. Unul dintre reprezentanţii „tinerei gărzi”, viitorul de mâine a lui Vadim Tudor, numitul Mihai Neamţu, şi-a permis să pătrundă ilegal în sala de plen a Parlamentului, murdărind-o cu strigătele lui disperate, preluând mesajele lui Traian Băsescu, ca o goarnă stricată.
Personajul acesta sinistru are în el din umorul spontan al caricaturii, umor ce ne păstrează la marginea începutului de revoltă, cu zâmbetul pe buze. Alţi consumatori de breaking news-uri încearcă se ne împrietenească cu tot felul de manipulări, fie sub forma apărătorilor de mediu la Roşia Montană sau a maidanezilor, din ce în ce mai ostracizaţi de o decizie pripită a celor care au încercat să deconteze moartea lui Ionuţ pe nefericitele animale, mult mai sensibile şi mai loiale decât acest dulău pitic al politicii româneşti, lingăul cu funcţie de lehuză a ideilor de campanie electorală băsesciană, specializat în referendumuri pentru destituiri.
