NU ŞTIM CE SĂ FACEM CU EL

Adi Cristi

De la „mă duc pe mare”, „îmi plimb nepoţii prin Cişmigiu sau îi scot la o terasă la şosea” la „îmi deschid o şcoală în care să-i învăţ pe cei tineri ce înseamnă să faci politic” şi până la „planul secret al lui Traian Băsescu de a rămâne la putere până-n anul 2020” – am fost martorii a zece ani de Băsescu, fie luat cu linguriţa, fie cu polonicul sau, mai nou, presărat ca un praf de sare peste rănile noastre deschise.

Avem sau nu avem dreptate este mai puţin important într-o lume divizată, polarizată, confuză şi plină de angoase. Ceea ce contează acum nu poate să facă rabat de la modul în care vom reuşi să ne descurcăm nu mâine, nu poimâine, ci azi, acum, în următoarea secundă. Gradul de libelulizare a societăţii este cu atât mai acut cu cât nu mai avem nici un sistem de referinţă care să ne creeze o perspectivă cât de cât credibilă şi uşor de înţeles. Nimeni nu mai este sigur, nu doar că nu va mai ajunge până la colţul străzii sau de ceea ce i se poate întâmpla până acolo, ci, mai ales, nesiguranţa marchează incapacitatea noastră de a şti ce ne aşteaptă, ce greutăţi vom trebui să depăşim în următoarea secundă a vieţii noastre, măsurată deja cum mai sunt măsurate efemeridelor.

Divizarea USL prin confruntarea din ce în ce mai profundă „Crin contra Ponta”, de această dată prin tratamente diferit aplicate celor doi lideri ai USL, de către preşedinte. Cu o blândeţe accentuată pentru Crin Antonescu, personaj în care preşedintele nu identifică un pericol iminent pentru planul său de a mai rămâne pe scena politică a ţării în zona în care „se joacă puterea”. Victor Ponta este evaluat ca fiind mult mai agresiv, mult mai virulent în relaţia sa cu Traian Băsescu, mult mai periculos şi mai intransigent într-o întreprindere de împărţire a puterii.

Candidaturi separate la prezidenţialele din 2014 ale componentelor USL. Chiar dacă oficial o astfel de posibilitate este practic exclusă, foarte mulţi comentatori politici cu multă fantezie cred că şi Traian Băsescu va miza pe această mutare la care, spun firile cu „o imaginaţie zglobie”, nu va ezita să-şi aducă contribuţia.

Un singur prezidenţiabil al dreptei: Crin Antonescu, Elena Udrea sau Mihai Răzvan Ungureanu. O formulă irealistă, cu atât mai mult cu cât nu va exista timpul material necesar pentru a pregăti cele trei candidaturi în formula unei susţineri a dreptei coagulate în jurul PDL (sic!)

Negocieri pentru formarea unui nou guvern de către Traian Băsescu. Această şansă va fi valorificată de actualul preşedinte doar dacă îi vor ieşi toate celelalte trei puncte  strategice de dinainte. Aceasta este de fapt dorinţa maximă a lui Traian Băsescu.

A cincea mutare a lui Traian Băsescu va fi pregătirea unui candidat propriu, şcolit de el, pentru viitoarele alegeri prezidenţiale din 2019.

Toate aceste cinci trepte ale drumului lui Traian Băsescu, strecurată în mass media nu sunt altceva  decât zbaterile reale ale preşedintelui jucător, prins din ce în ce mai descoperit, mai lipsit de „următorul pas”, blocat în incertitudinea unui viitor cert. Nimic nu mai este la îndemâna „pohtelor sale ce a pohtit” aproape zece ani de Cotroceni. Dacă a scăpat de două destituiri, ultima fiind „la firul ierbii” şi el tot nu se astâmpără, e semn că „ori nu este întreg la minte”, ori îi place să rişte, doar pentru un spor de adrenalină, obţinut prin sporturile extreme.

Avem un Traian Băsescu, doar unul singur şi nu ştim ce să facem cu el.