JUSTIŢIA ROMÂNĂ – UN NOU PARTID POLITIC

Adi Cristi

La Români este posibil ca şi morţii să facă plângeri penale, că, nu-i aşa, dacă nu mai sunt, au fost şi ei, cândva, oameni. Morţii mioritici le vin ca o mănuşă procurorilor DNA, atunci când aceştia au de rezolvat un dosar politic, cum ar fi acelea cu „fraude la referendumul organizat pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, în vara anului 2012”.

Numitul Papici, tuns regulamentar, a pornit războiul pro-băsescian cu acest tip de armament din dotarea arsenalului stalinist, al practicilor comuniste, acelea prin care totul e posibil să se întâmple, pentru a duce la îndeplinire „sarcinile de partid”, pe care anumiţi procurori au decis să le raporteze a fi îndeplinite, direct preşedintelui jucător. Un astfel de caz a fost şi cel prin care USL a ratat, „la mustaţă”, trimiterea peste mări şi peste ţări a celui pe care poporul nu şi l-a mai dorit la Cotroceni să-şi termine mandatul de preşedinte al românilor. Un astfel de caz şcoală, despre cum se batjocoreşte un popor cu instrumentele statului de drept poate fi întâlnit în rechizitorul pe care, acelaşi „Dorel al justiţiei române”, numit pentru individualizare „Papici”, l-a scris împotriva lui Liviu Dragnea, liderul PSD şi vice-prim-ministru în Guvernul Ponta.

Despre acţiunea, vădit politică, a procurorilor DNA s-a scris încă din faza cercetării penale, punctându-se acele spectaculoase descinderi în bisericile satelor din sudul ţării, pentru a-i scoate pe ţărani de la slujbe, punându-i „să dea cu subsemnatul” pe capota maşinii, nu înainte de a le întinde Biblia să jure „că vor spune adevărul şi numai adevărul”. Un  astfel de dosar se află astăzi înaintat în Justiţiei, cu primul termen de judecată devansat, din februarie 2014, în noiembrie 2013, tot la insistenţele „nerăbdătorilor” procurori DNA, care ştiu că după 2014 nu-l vor mai avea pe Traian Băsescu la Cotroceni.

Dacă nu ar exista încă dosare ce aşteaptă de 10-15 ani să fie trimise în judecată, am felicita justiţia română pentru gradul de celeritate pe care aceasta încearcă să-l pună în practică. Bănuiala de dosar politic este astfel prelungită şi în instanţa de judecată, având toate şansele să asistăm din nou şi la un proces politic. Riscul este cu atât mai mare cu cât nu avem încă reacţia CSM faţă de declaraţia lui Liviu Dragnea, cel care a adus în faţa mass media această informaţie paranormală, precum că şi morţii fac plângeri penale, aşa cum şi morţii votează sau cum şi morţii iau pensii sau ajutoare de handicap.

Imixtiunea politică în numirile procurorilor din conducerea DNA, de exemplu, începe să iasă la iveală, prin destăinuirile şocante chiar ale lui Traian Băsescu şi a fostului ministru al Justiţiei Cătălin Predoiu, care recunosc faptul că numirea pentru un al doilea mandat al procurorului Daniel Moraru, la conducerea DNA, a fost o impunere explicită a preşedintelui Traian Băsescu adresată lui Cătălin Predoiu, acesta fiind condiţionat pentru un nou mandat de ministru al Justiţiei şi în guvernul Boc, doar dacă îi va face propunerea cu Daniel Morar la DNA.

Legea impune ca preşedintele să numească la conducerea DNA doar pe acei procurori pe care ministrul Justiţiei îi înaintează sub formă de propuneri, după ce CSM îşi dă avizul consultativ.

Iată cum înţeleg cele două puteri ale statului de drept să-şi respecte independenţa, să evite imixtiunile grosolane, făcute, în spatele uşilor închise, dar care, cu astfel de destăinuiri în faţa presei, ne prezintă cât de politizată este una dintre cele mai necesare puteri ale democraţiei, de care depinde sănătatea societăţii şi, mai ales, gradul de încredere pe care populaţia îl mai poate avea  în instituţiile statului de drept. Suntem, trebuie să recunoaştem şi să ne obişnuim cu acest adevăr, care ne apasă pe aortă, cum doar călcâiul cizmei lui Stalin a mai apăsat jugulara omenirii. Nu avem o Mişcare Populară, partid de dreapta băsescian, avem însă Justiţia Română, partidul politic al lui Traian Băsescu.