FILIT SAU OFILIT

Adi Cristi

Adi Cristi

Festivalul de Literatură şi Traduceri (FILIT) începe astăzi la Iaşi. Un proiect ambiţios, greu de ignorat, indiferent de câte patimi şi de orgolii rănite va răscolii. Teritoriul pe care acest eveniment se desfăşoară este unul specific tipului de reacţie imediată, mai ales că, în literatură, trebuie să recunoaştem, nu există scriitor modest, neînsemnat, minor privit  prisma autorului.

Toţi scriitorii sunt „cei mai mari, cei mai însemnaţi”, genii înţelese sau neînţelese, chiar dacă, momentan, au sau nu au căutare, sunt sau nu sunt citiţi, atât cât să-i bucure cel puţin pe editori şi pe librari.

Scriitorii adevăraţi ştiu că dacă au scris înainte ca „cititorii săi să se nască”, nu ar trebui să dispere şi nici să dispară din peisajul literar, atâta timp cât „scripta manet”, iar publicul său nu va ezita să se nască şi să-l găsească oriunde i-ar fi cărţile acoperite de praf.

Vanităţile agresive şi acaparatoare, ca spectacol, nu au nici o justificare pe termen lung, dar sunt mistuitoare în momentul declanşării lor. Aceste pasaje din viaţa literară nu au cum să fie ignorate de consumatorul de literatură, el fiind de fapt cel care le admiră şi le caută, cu atât mai mult cu cât, conflictele sunt apanajul unei lumi mondene, plină de poveşti şi de scenarii comune telenovelelor de succes, dacă şi pentru acest gen de seriale TV a fost inventat succesul.

Am ţinut să fac acest comentariu impersonal imediat după ce am semnalat evenimentul zilei de azi chiar şi numai pentru a-mi preveni cititorul „ jocurile de gleznă” ale organizatorilor, surprinşi de viaţă în corzile evenimentelor neaşteptate. Marele nume de pe afişul festivalului, Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009, a fost nevoită să absenteze de la FILIT, pe motiv de boală. Organizatorii au fost astfel prinşi pe picior greşit, ne mai având nici un „plan B”, chiar dacă bugetul generos al festivalului, anunţat public, de 500.000 de Euro, cu siguranţă că, ar fi permis „filit-iştilor” să aibă nu doar un al doilea laureat al Premiului Nobel pentru literatură, ci vreo patru, cinci în stand by. Mai mult, tot la nivelul unor însemnări colegiale, aş îndrăzni să observ transformarea celor peste 200 de scriitori, ce ar fi urmat să fie invitaţi la FILIT-2013 în „200 de profesionişti ai cărţii”, ceea ce mă lasă să înţeleg că din rândul scriitorilor şi a traducătorilor vor face parte şi personalul auxiliar al editurilor, redactori, corectori s.a.m.d.

Nu cred că prezenţa acestora din urmă nu ar fi necesară, dar formula iniţială, din motivaţia necesităţii organizării acestui festival la Iaşi, nu reieşea şi această dimensiune. Se vorbea despre scriitori de top ai lumii, la această oră, despre traducătorii importanţi ai literaturii române (şi nu doar ai celor câţiva scriitori ieşeni prinşi în acest proiect), dar şi de asumarea unor antologii care să motiveze cheltuirea acelui jumătate de milion de euro, pentru promovarea, de fapt, a literaturii ieşene, în competiţia din ce în ce mai dură, pe care Iaşii o au de susţinut pentru a fi recunoscut capitală culturală europeană. Dacă ar trebui să citim FILIT în această cheie, atunci cred că suntem mult prea departe de adevăr, cele două antologii editate de festival, de exemplu, devin inexpresive cu înecarea de a prezenta lumii pulsul literaturii ieşene, scrisă de cei aproape 280 de scriitori ieşeni, membri au USR – Filiala Iaşi, nume care, deocamdată, şi-au construit biografia prin forţe proprii, fără nici un sprijin nici măcar „de doi lei”, pentru a nu mai aminti astronomica cifră în lei a celor 500.000 de euro, puşi la dispoziţia organizatorilor cu bună credinţă şi fără nici un parti-pris anume.

Cred în FILIT, cred în rolul pe care ar putea să-l aibă până-n 2021, cel puţin, aşa cum cred că cei care au început să cobească lipsiţi de eleganţă că FILIT s-a OFILIT înainte să înflorească, sunt doar excese de orgolii rănite.

Poate şi pentru că eu cred în FILIT  m-a făcut să-mi exprim aceste accente critice cu intenţia de a încerca fiecare să învăţăm din acele greşeli inevitabile, dacă ele nu există rădăcina premeditării.