LUAŢI PRIN SURPINDERE

Adi Cristi

În timp ce spaţiului mioritic începe din nou să se cutremure, sau noi suntem aceia care începem să luăm în seamă şi „măruntele cutremure”, de până-n patru grade pe scara Richter, specialiştii nu ezită să-şi dea cu presupusul într-o chestiune pe care tot ei o recunosc a fi imprevizibilă, imposibil de prognozat. „Va fi cutremur, de atâtea grade pe scara Richter, mâine la ora 14 trecute fix”. Cu toate acestea se fac deja previziuni motivate de „analizele noastre”, precum că, în Vrancea, la o adâncime mare de 150 km, ar putea să aibă loc un cutremur cu magnitudinea de peste 7 pe scara Richter, cutremur ce va afecta sudul Moldovei, dar şi Basarabia, până la Odessa ucraineană. Acelaşi domn Gheorghe Mărmureanu, multă vreme directorul acestui institut care se ocupă cu mişcarea faliilor, ne spune că un cutremur de până în şapte grade, nu poate decât să ne sperie, fără a pricinui pagube materiale sau de vieţi omeneşti.

Experienţa ilustrului cercetător ne este aliat de nădejde în a ne tempera temerile, cu atât mai mult cu cât, acesta ne spune că a inventat o „jucărie” care este în stare, funcţie de distanţa la care ne aflăm faţă de epicentrul cutremurului, să ne avertizeze cu 30-45 de secunde înainte ca marea zgâlţâială să se producă”, să ne ia la scuturat.

Prin alte canale de comunicare am aflat că deja astfel de „drăcii” sunt puse în vânzare, să fie la îndemâna tuturor celor care doresc să scape de urgiile dezastrului, la un preţ modic de „100 de euro”! Ne aflăm în situaţia „gripei aviare”, sau a altei acţiuni în masă, ce a pus în vânzare „soluţia magică”, evident pe bani grei, dacă ar fi să adunăm cât s-a cheltuit cu astfel de campanii dovedite a fi, în cele din urmă, simple mecanisme de escrocat, este adevărat, la nivel mondial.

Revenind la domnul Gheorghe Mărmureanu, ar trebui să ţinem cont că, în 30 de secunde, nu putem să ne scoatem toată agoniseala din casă, în mijlocul curţii, pentru a ne salva avuţia de sub eventualele ruine. Cel mult ne putem salva pe noi, numai că, tot specialistul ne-a spus că cel mai indicat ar fi să ne punem jos, lângă un obiect, pat, masă, fotoliu, birou, lângă care ne aflăm. Şi, atunci, cu ce ne mai ajută cele 30 de secunde? Poate, pentru o rugăciune spusă în tihnă, apăsat, cu o firească încărcătură spirituală?! Este şi acesta un răspuns credibil, cu atât mai mult cu cât, în astfel de momente, doar „o minune dumnezeiască” ne mai poate ajuta.

Ce va fi, va fi, cu sau fără ajutorul sfaturilor domnului Gheorghe Mărmureanu şi ale reprezentanţilor instituţiilor implicate în astfel de activităţi post-cutremur. Într-o astfel de situaţie critică, este adevărat, sprijinul cel mai mare vine de la Dumnezeu, atâta timp cât, din mărturia persoanelor implicate în gestionarea urmărilor eventualului cutremur major, rezultă că, deocamdată, se construieşte planul, ce va trebui urmat, plan ce va scoate în evidenţă la modul precis şi ce tehnică specifică este necesară a fi amplasată în zonele de risc maxim. Dar, deocamdată, totul se află în discuţie, la comisie (sic!)

Nu putem uita avertizările specialiştilor că un cutremur major nu poate fi prevăzut. El poate avea loc acum, mâine sau peste o sută de ani. Se pare că administraţia centrală a luat varianta credibilă cu „peste o sută de ani”.  Avem clădiri cu bulină roşie care nu au nevoie de un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter pentru a se dărâma. Este suficient să treacă pe stradă o maşină de tonaj greu pentru ca imobilul respectiv să înceapă „să-şi arunce tencuiala şi coşurile de fum în capul trecătorilor”. Cu toate acestea, noi aşteptăm fatalitatea pentru a se mai întâmpla o dată ceea ce s-a întâmplat în 1977.

De această dată există totuşi „o mică mare diferenţă”. Astăzi ştim că o dată şi o dată ni se va dărâma casa peste noi, Atunci nu ştiam, am fost luaţi prin surprindere.