CINE ESTE CU NOI ŞI CINE LUPTĂ ÎMPOTRIVA NOASTRĂ

Adi Cristi

Dubla măsură poate fi considerată una dintre cele mai periculoase atitudini ale celor care deţin puterea. Chiar şi în interiorul acesteia există această stare ce nu poate să provoace altceva decât confuzie şi ambiguitate, lăsând cetăţeanul nu numai dezorientat, dar şi lipsit de posibilitatea de a reacţiona firesc la tot ceea ce se întâmplă în apropierea lui.

Atunci când Traian Băsescu a depăşit cu mult graniţele prerogativelor sale, inventând un nou tip de atitudini, însumate în dreptul fiecăruia de a se bucura de prerogativele cetăţeanului, chiar dacă prerogativele prezidenţiale nu i le mai îngăduia, Curtea Constituţională i-a legiferat statutul de „preşedinte jucător”, permiţându-i astfel imixtiuni în zona partidelor politice, dar şi a Justiţiei.

Nu acelaşi lucru este permis primului ministrului Guvernului României, Victor Ponta. În aceeaşi logică trebuie să recunoaştem că ceea ce îi este permis preşedintelui nu-i este permis premierului. Traian Băsescu are dreptul „să dea cu Justiţia de pământ”, căci, nu-i aşa, Curtea Constituţională, la data la care a fost sesizată pe tema depăşiri prerogativelor constituţionale ale preşedintelui României, Traian Băsescu,  invocă articolul din Constituia României prin care statul de drept garantează libertatea de opinie şi dreptul la exprimare al fiecărui cetăţean. Pe cale de consecinţă, CCR îşi răspunde singură la întrebarea firească şi legitimă: „Traian Băsescu este cetăţean al României?” Da, este! Dar, Victor Ponta? Este şi el cetăţean al României?  Da şi nu. Da, pentru că are paşaport românesc, nu, pentru că nu are cum să se bucure de drepturile de care se bucură şi Traian Băsescu. Pentru Victor Ponta funcţionează cutumele şi reglementările, ce sunt urmărite cu celeritate de Agenţia Naţională de Integritate, precum şi de celelalte instituţii ale statului de drept, ce au competenţe în a veghea la respectarea legii, dar şi a independenţei puterilor dintr-o democraţie autentică.

Şi, uite aşa, lui Victor Ponta nu i se recunoaşte dreptul de a critica ceea ce trebuie criticat, aşa cum i se permite lui Traian Băsescu, chiar dacă, legal vorbind, mult mai îndreptăţit este primul ministru al României să amendeze lipsa de performanţe din Ministerul Justiţiei, de exemplu, administrator central al instanţelor de judecată din sistem, spaţiu populat de o serie de magistraţi ale căror hotărâri definitive şi irevocabile au fost desfiinţate de CEDO, obligând statul român să plătească celor nedreptăţiţi  peste 40 de milioane de euro, fără ca vre-un magistrat vinovat să simtă un cent la buzunar.

Atunci când Victor Ponta îndrăzneşte să ridice degetul arătător înspre aceste „rebuturi ale  magistraturii româneşti”, numai ce sare ca arsă „secta Monicăi Macovei”, strigând ca din gură de şarpe că „Victor Ponta şi USL încearcă să intimideze Justiţia, să o subordoneze politic!”

“Din păcate, toate aceste condamnări vin pentru sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile. Eu cred în continuare, ca fost magistrat, nu doar ca actual prim-ministru, că această adevărată isterie care de ani întregi stăpâneşte viaţa politică românească, să nu ai voie niciodată să critici, nici măcar cu o vorbă sau cu o floare justiţia, ne-a adus in situaţia în care şi atunci când apar greşeli, nimeni să nu plătească. Ştiu că 90% din judecători şi din procurori sunt cinstiţi, îşi fac datoria în mod corect, dar cei 10% care greşesc sau care acţionează cu rea intenţie intră şi ei în această imunitate definitivă.

Faptul că nu ai voie, nici când lucrurile sunt evidente, să încerci să iei o măsură legală sau să repari pentru că imediat propaganda grupată – eu le spun tuturor secta lui Macovei – începe să creeze în opinia publică un mare scandal, nu mi se pare rezonabil.

Cred că asta ne-a complexat de-a lungul anilor şi, evident că, mai devreme sau mai târziu, trebuie să punem lucrurile în direcţia corectă şi să instituim răspunderea”

Ar trebui să ne decidem care e „calea cea dreaptă” şi mai apoi să ne selectăm hoţii şi vardiştii, să şti cât se poate de precis „cine este cu noi şi cine luptă împotriva noastră”.