I-AM AŞTEPTAT PE AMERICANI PÂNĂ CE NE-AU GĂSIT CHINEZII

Adi Cristi

Adi Cristi

Tot aşteptându-i pe americani să vină în România, să ne salveze, să ne ofere o şansă în plus, atunci când vine vorba despre creşterea nivelului de trai, iată că am dat peste chinezi, dovediţi a fi mult mai pragmatici şi mai exacţi decât ne-am fi aşteptat. Iată că, de această dată, chinezii au luat totul de pe masă. Tot ceea ce noi am pus în speranţa că s-ar găsi cineva care să fie interesat de ceea ce suntem, de ceea ce facem şi, mai ales de ceea ce producem.

China a devenit pentru români acel El Dorado, ce a reuşit să dea speranţă Lumii Noi, în termenii şi dimensiunea acelei libertăţi de a pune în valoare iniţiativa, competenţa, valoarea.

Despre nazurile şi mofturile Europei, la adresa României, sub forma lor neutră de „recomandări”, despre mofturile şi aroganţa Casei Albe faţă de cererile repetate ale Bucureştilor, fie chiar şi cele privind ridicarea vizelor pentru călătorie în SUA a românilor, s-a vorbit şi se vorbeşte într-o logică a vorbelor fără noimă. Pe fondul acestor „vorbe goale”, iată că, apar chinezii atunci când nu te mai aşteptai să mai apară cineva, în afara aceloraşi figuri acre şi gomoase ale unei Europe acrite şi foarte atentă doar la binefacerile care-i iau, în primul rând, pe ele în seamă, precum şi culorile politice din care fac parte (vezi Angela Merkel, José Manuel Durão Barroso şi Partidul Popular European, de exemplu).

Şi uite aşa, pe când nimeni nu mai avea în ce să spere, iată că au venit chinezii în România, ca o veste bună, ca o veste incredibilă, de genul celei care îţi aduce câştigul cel mare la LOTO.

Interesantă este descifrarea acestui mesaj, ce a pătruns înspre noi cum mai poate să pătrundă o minune, un moment istoric, ce se consumă sub ochii noştri măriţi de uimirea clipei. Să avem şi noi noroc?! Să fie vorba despre acea mână divină care ni se aşează pe cap, în semn de protecţie?

Ce i-o fi apucat şi pe chinezi cu această „atenţie” de 10 miliarde de dolari cu care urmaşii lui Confucius vin să cucerească Europa, în partea ei centrală şi de est? Liderii de la Bruxelles şi-au arătat îngrijorarea faţă de ofensiva economice a Chinei, ofensivă luată în calcul de oficialii europeni, dar care a venit cu o precizie de care bătrânul continent nu era obişnuit.

Ceea ce ne interesează pe noi este beneficiul pe care îl poate avea România de pe urma acestei investiţii, chiar dacă o astfel de formulare ar putea să ne trădeze nerăbdarea „de apune mâna pe cât mai mulţi bani, pe cât mai multe proiecte”, ştiindu-se că deplasarea masivă a Chine înspre Europa Centrală şi Europa de Est are în vedere cele 16 state  europene.

Poate de aceea, Victor Ponta ar putea să crească în ochii românilor masiv, dacă îi va reuşi această mişcare cu „omul mic de la Răsărit”, altul decât cel hipnotizat de Steaua Kremlinului.

Premierul Victor Ponta l-a izolat, de această dată, pe Traian Băsescu, care nu a avut nici o şansă de a se amesteca prin mulţimea celor 16 premieri sosiţi la Bucureşti, în Palatul Parlamentului, spaţiul dominat de premierul României, Victor Ponta, „gazda perfectă” a celor 10 miliarde de dolari, acoperiţi deja cu proiecte şi înţelegeri semnate. Noi dăm Chinei de mâncare, ea ne dă  nouă tehnologii şi disciplina muncii, disciplină ce a făcut posibilă construirea a o mie de kilometri de autostradă pe an, este adevărat, la ei acasă.

Iată că nu numai americanii sunt cei care ne pun preşedinţii, după cum încă suntem convinşi că se întâmplă. Oricum, noi i-am aşteptat pe americani cu ochii în soare, până ce ne-au găsit chinezii cu buzele umflate.