24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Trăim într-o permanentă încordare. Suntem conectaţi la înalta tensiune a clasei politice care, chiar dacă este puternic dezechilibrată (prin voinţa electoratului), ea este împărţită într-un echilibru ambiţios între Traian Băsescu şi USL. Preşedintele jucător a reuşit, prin prerogativele funcţiei, să egaleze presiunea majorităţii parlamentare, ţinând practic într-un şah etern prestaţia guvernamentală.
Victor Ponta s-a văzut nevoit să se blindeze cu Guvernatorul Băncii Naţionale, cu ministrul de Finanţe şi cu cel al Bugetului, solicitându-i preşedintelui o întrevedere unde fiecare a vorbit „pre limba lui”, fără a se ajunge la un compromis, care să deblocheze drumul spre anul 2014, drum pavat cu Memorandumul semnat cu FMI şi cu Comisia Europeană.
După întâlnirea de la Cotroceni Traian Băsescu a folosit aceeaşi placă pe care avea imprimată melodia preferată cu banii pentru campaniile electorale, strecuraţi în Bugetul de Stat (devenit un veritabil tonomat pentru primarii României, în anul electoral ce va urma).
Ţinta băsesciană rămâne, astfel, Ministerul Dezvoltării Regionale, acolo unde funcţionează Liviu Dragnea, cel care era cât pe ce „să-l trimită acasă” la ultimul referendum organizat pentru demiterea preşedintelui. Şi, Traian Băsescu nu uită, nu iartă!
Nu, Traian Băsescu nu va semna Memorandumul cu FMI, ceea ce, spune el, nu se va întâmpla nimic deosebit. Vrea cu tot dinadinsul să i se acorde satisfacţie.
La rândul său, Victor Ponta a rămas Victor Ponta, cel care a rămas credincios introducerii taxei suplimentare la combustibil.
Fiecare şi-a păstrat jucărelele, fără a pierde din vedere să strige unul altuia că ale lui sunt mai frumoase şi mai adevărate.
Traian Băsescu îşi face public agenda sa de lucru, inclusiv limitele acesteia, în ceea ce priveşte Bugetul de Stata pe 2014. Fără prea multe rugăminţi preşedintele jucător propune guvernanţilor să-l întrebe cum să plătească toate creşterile, chiar dacă nu au bugetul aprobat, buget pe care el îl va respinge de la promulgare sau îl va ataca, dacă va fi cazul, la Curtea Constituţională.
„A fost o discuţie calmă şi civilizată”, chiar dacă premierul, după observaţia prezidenţială, „premierul a crezut că s-a discutat despre buget când, de fapt, s-a discutat doar despre acciza la combustibil”. „Ăştia suntem, cu ăştia mergem înainte” chiar dacă acest „!înainte” poate fi regăsit în formula „înainte era mai bine”
Scena politică românească rămâne eşafodul pe care politicienii aduc poporul pentru a-i arăta ghilotina, unsă cu ameninţările din piaţă. „Vedeţi, popor că, dacă nu semnează Traian Băsescu Memorandumul, atunci se va prăbuşi FMI peste noi, cu tot cu cer şi cele necesare consolidării imaginii horror despre viitorul nostru”. „Fără Buget, dacă Traian Băsescu nu-l va semna la timp, nu se vor mai plăti majorările la pensie, nici creşterile salariale prevăzute, atât în ceea ce priveşte salariul minim, dar şi creşterile salariale pentru învăţământ şi sănătate”.
Fără a-l cita din nou pe „preşedintele jucător”, care le ştie pe toate şi este chiar dispus să dea lecţii la cerere, putem constata că nu este dracul chiar aşa de negru, dacă vom încerca să nu mai decontăm încrâncenarea politică pe spatele poporului.
„Să se bată conducătorii noştri aleşi ca chiorii”, cât le stă în puteri, fără însă a antrena în această ciomăgeală şi poporul, care, de ambele părţi, este sortit a fi cel condamnat, cel sacrificat.
Distanţa dintre interesele politicienilor şi cele ale poporului devine din ce în ce mai mare, ajungând chiar în situaţia în care se poate vorbi despre lumi paralele. Lumea noastră a muritorilor şi lumea lor a profitorilor.
