24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Forțele politice ale lui Traian Băsescu, atâtea câte i-au mai rămas fidele, încep să se regrupeze. Există în toată această mișcare, aparent brawniană, o precizie de chirurgie la microscop. Totul pare a fi conform cu un anumit scenariu repetat și exersat la secundă de către oamenii președintelui, cu comportament de roboți, de hipontizați. ”Despărțirea de PDL” a lui Traian Băsescu, a fost prima înfrângere a jucătorului, pe care încearcă acum să o transforme în victorie, chiar dacă acest lucru se întâmplă la ”masa verde”. Noul partid, ce-i va servi ca spațiu de manevră ”președintelui jucător”, pe care nu-l va interesa nici parcurile capitalei și nici măcar pământurile Călărașului, începe să se înfiripe ”după chipul și asemănarea băsesciană”, din oameni parcă anume născuți de el să-i multiplice ”voia ce-a voit”. Mișcarea Populară Română, partid de sorginte băsesciană, vrea să intre pe eșicherul politic al țări, folosindu-se de imaginea lui Traian Băsescu, de oamenii lui Traian Băsescu gândind că astfel va fi remontat handicapul ”partidului necunoscut”, al noului venit pe scena politică a țării. După demisia celor nouă consilieri prezidențiali, pentru a fi apți cu intrarea lor în MRP, iată că a început să se deschidă conducta dinspre PDL, prin care ”oamenii de ieri ai lui Băsescu”, îngenunchiați la alegerile interne din partid de ”răniții lui Vasile Blaga”, au găsit drumul spre libertate, având unde să se duc pentru a scăpa de rușinea de a fi trecuți în eșalonul doi sau chiar trei din ierarhia politică a partidului.
MRP a deveneit astfel polul de interes pe care pedeliștii nu-l vor ignora. Când spun pedeliști mă refer la toți cei puși cu gâturile sub ghilotina statutului PDL și care astăzi, prin Mișcarea Populară Română, au o alternativă la umilință. Prima care face o schimbare de azimut este Elena Udrea, ”creația politică recunoscută și revendicată de către Traian Băsescu”. Fosta pedelistă crede că alegerea ei este de bun augur, atâta timp cât ”a părăsit un partid pentru a regăsi o echipă”. Ideea de echipă ar trebui asimilată și înțeleasă cu aceea de familie, de legături puternice de conștiințe, după modelul ”cu cine te aduni cu acela te asemeni”. Ideea de compatibilitate este, în acest caz, decisivă și eliminatorie. De acceastă dată, un partid se construiește în jurul liderului său, fără ca el să facă parte din partid. Deja vorbim de forța spirituală a personalității aceastuia, forță care a reușit să adune și să sedimenteze o nouă atitudine față de tot ceea ce se întâmplă pe eșichierul politic actual. Evident că, Eugen Tomac nu poate fi decât liderul care ”de bună voie și nesilit de nimeni”, va face un pas înapoi sau chiar doi, pentru a lăsa locul celor care se identifică cu această forțare a dreptei politice. Sprijinul politic european se va vedea dacă va fi suficient pentru ca MRP să intre în cărțile de parteneriat cu Partidul Popular European. La remorca aceastui puternic partid european, cel care încă dă ”tonul la cântec” în Uniunea Europeană, există astăzi din România două formațiuni politice, PDL și UDMR. Chiar dacă în culise și în bucătăria partidului, PDL și-a afișat vizibila nemulțumire față de presiunea lui Traian Băsescu asupra gestionării acestui partid ”de drepta”, în lume pedeliștii continuă să fie receptați ca fiind ”partidul lui Băsescu”. Noua stea apărută pe firmamntul politici dâmbovițean, MRP, pleacă din start cu această ambiguitate pe care occidentalii nu au cum să o înțeleagă. Dacă PDL nu s-a dezis public de Băsescu, ce este cu acest MRP, partidul care începe ”să dea la picioare” în fața celor care se simt ”bătrâni în ideologia de dreapta”, revendicată și de cei din mișcare, cu pretenția doar enunțată a menirii de unificare a forțelor de dreapta din Româna?
Deocamdată toată lumea este concentrată la personajele care vor sosi în MRP. Cu cât vor fi mai multe nume sonore, cu o notorietate ce nu poate fi mascată nici de faptele bune, dar mai ales de cele rele, cu atât vizibilitatea Mișcării Populare Române va fi în creștere. Cu cât se va vorbi mai mult de MRP cu atât se poate crea imaginea unei alternative noi, neprihănte, a unei femei cu clipiri dese de gene, dar care are un trecut individual plin de aventuri amoroase dintre cele mai picante. Nu poți să defilezi lângă o femeie elibertă din lupanarii, sub formă de fecioară, pentru că ar da bine la imaginea seducătoarei. Poate că acești artizani politici urmăresc acum doar intrarea pe culoarele competiției, probarea pistei de alergare și nicidecum obținerea unor performanțe reale, chiar dacă Traian Băsescu este un maestru al transformării unui procent insignifiant de 9% într-un veritabil câștigător. Dar, docamdată, experinența lui poate fi doar povestită, doar împărtășită, cu atât mai mult cu cât el va rămâne blocat în Palatul Cotorceni, pe întreaga perioadă a confruntărilor electorale, din vara și din iarna acestui an… sau cine mai știe ce gânduri ascunse are președintele jucător?
