24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Atacurile se întețesc. Se pregătește intrarea în campania electorală euro-parlamentară. ”Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi si noua toate; /Ce e rau si ce e bine /Tu te-ntreaba si socoate; /Nu spera si nu ai teama, /Ce e val ca valul trece; /De te-ndeamna, de te cheama, /Tu ramâi la toate rece” Din nou geniul eminescian ne pune față-n față cu o realitate dură și sângeroasă. Realiatea pe care o trăim, din care încercăm de fiecare dată să evadăm pentru ”a ne simți bine”. Avem această neîndurătoare premoniție prin care credem că nouă ne va fi bine doar atunci când nu vom mai sluji la curțile timpurilor actuale. Suntem pedepsiți să nu ne mai simțim nici singurătatea, fiind dominați de invazia spaimei, ce a revenit, ca o obsesie majoră, o dată cu practicile de poliție politică încă păstrate în actualitate, cu toate că guvernarea Ponta a promis că va repune în legalitate libertățile fundamentale ale persoanelor, garantându-le securitatea.
Trebuie să constatăm și să recunoaștem că, după 24 de ani scurși de la Revoluția Română de la 1989, românii continuă să fie urmăriți, cu telefoanele ascultate, să nu aibă garanția că statul de drept îi apără, le garantează drepturile și libertățile asumate de regimul democrat autentic, la care face trimitere putera politică din România, ori de câte ori i se cere să-și decline identitatea regimului politic.
Suntem preăgătiți să privim oare adevărul în față, fără ca să denaturăm realitatea? Trăim în România și nimeni nu are ceva împotrivă, decât, poate, umbra noastră care ni se strecoară în suflet ținând locul străinului ce vrea cu totdinadinsul să ne sperie. Este incredibilă acestă atitudine de învrăjbire a noastră cu noi înșine. Am atins paroxismul. O putere politică lipsită de opoziție și un președinte jucător care vrea să echlibreze scena politică actuală, chiar dacă, prin Constituție, președintele nu poate fi actor politic, ci doar mediatorul între puterile statului de drept. Dar, așa cum moderatorii de televiziune din aceste vremuri alunecă nepermis de mult în zona inchizitorului, tot așa și președintele se remarcă, din ce în ce mai mult, cu discursul totalitar al celui care este cel care dictează, cel care decide, cel care ”taie și spânzură”, evident, în numele binelui poporului, anesteziat de îndemnul băsescian:”Să trăiți bine!”.
Am intrat deja înspre finalul primei decade a lumii febriarie. Mai avem luna martie, penrru că din luna aprilie intrăm în campania electorală pentru alegerile euro-parlamentare, când 33 de români vor fi aleși în Parlamentul European. Acești 33 de români aleși vor fi colorați mai mult sau mai puțin politic, dar obligatoriu, de această dată, aceștia vor trebui să fie de mare caracter. Demni și cu o puternică personalitate, care să asigure garanția că nu se vor mai repeta momentele penibile ale Monicăi Macovei, ale lui Crisitan Preda sau ale Elenei Băsescu, deja numită ”cel mai activ euro-parlamentar român”(sic!) de discreditare pe față a României. Să nu uităm că prostia cu ”lovitura de stat” dată de Palramentul României a prins pe picior greșit pe liderii europeni populari, care au făcut ceea ce nu se face într-un regim politic în care democrația reprezentativă funcționează. Voința poporului legal reprezentată de majoritatea parlamentară, majoritate care a decis, în consecință, suspendarea lui Traian Băsescu și legile care trebuiau să se aplice pentru a aduce în fața poporului propunerea de demitere a celui care l-a umilit și batjocorit fără drept de apel este singura care contează. Restul e intoxicație, o intervenție frontală, nocivă, ascunsă sub capacul de la baie, de către popularii europeni. Este necesară schimbarea acelei majorități nefaste a euro-parlamentarilor pedeliști, singurii vinovați care au adus grave prejudicii de imagine României, dar și adevărate blocaje economice de pe urma cărora au avut de pierdut. Iată de ce devin decisive aceaste alegeri electorale pentru soarta României în următorii cinci ani. Atenție, deci, intrăm pe ultima sută de metri până la declanșarea campaniei electorale în luna în care sărăbătorile pascale ne mai colorează viața cu elemente de milostivenie, pioșenie și nu în ultimul rând de pioasă închinare spre cel care a adus patimile la nivelul plății viitorului celor mulți. Dumnezeu să ne aibă în pază și noi să ne păzim spatele!
