REVOLTA PE LINIA MOARTĂ

Gestul lui Crin Antonescu continuă să șocheze lumea. Mulți îi explică incredbila reacție de a se împotrivi evidențelor, inclusiv vântului, pe considerentul că doar așa mai este și el luat în seamă, doar așa mai face față trepidantelor evenimente, care încep să-l calce pur și simplu în picioare sau, într-o exprimare cavalerească, ”să-l ia în copitele cailor”. Pretenția de neacceptat, pe care încearcă să o impună alianților, devine atât de ridicolă că nici măcar el, canidatul USL la președinția României, pentru alegerile din noiembrie 2014, nu o mai crede că poate fi posibilă, că poate fi de acceptat de către PSD.

Motivul cu încălcarea nu știu cărui paragranf și articol din protocolul în baza căruia funcționează USL este mai mult o alintătură penibilă, chiar și numai pentru că, în timp ce liberalii încălcau acest protocol într-o veselie, în teritoriu, aliindu-se la nivel local și punctual cu PDL, în defavoarea PSD, social-democrații trebuiau să înghită explicațiile terifiante date de liberali, de genul ”Ce bă, chiar trebuie să respectăm protocolul?! Ăla-i scris doar așa, să avem la ce să ne referim, nu pentru că trebuie respectat cuvând cu cuvânt. Mai sărim și noi cum sare calul pe tabla de șah”.

Ceea ce se întâmplă astăzi pe scena politică este pe cât de grotesc, pe atât de degradant. O alinață politică  acoperită de un procent pe care nu l-a mai avut nimeni până acum și nici nu-l va mai avea cineva de acum încolo, acest 70% voință decisivă a poporului.

Luni, Crin Antonescu va forța limitele absurdului, încercând să spere în continuare să-i cadă para mălăiață… Este incredibilă poziția liberalilor, atât de degradantă, de a sta tot timpul cu mâna întinsă să-i ajute cineva să treacă strada, pentru ca, mai apoi, să sară la bătaie și să-i tăbăcească pielea celui care și-a asumat această sarcină protecționistă.

PNL, pe fond, nu mai are acea demnitate cu ajutorul căreia a rezistat până astăzi în continuitatea onorantă a singurului partid istoric, pe care se mai poate conta. La conducerea partidului, după Radu Câmpeanu și Mircea Ionescu Quintus, ca ultimile verigi care mai susțineau partidul legat de zestea istorică a liberalilor interbelici, a venit într-un final personalități din categoria ”liderilor noi”, Călin Popescu Tăriceanu și Crin Antonescu. Aceștia s-au dovedit a fi mult prea afectați de destinele lor politice, în proiecția lor pe un viitor imediat și obligatoriu, ceea ce a permis decredibilizarea proiectelor propuse pentru susținerea ascensiunii, dacă se poate, la modul instantaneu, fiindu-le descoperită superficialitatea și lipsa de consistență a identității lor.

Moștenirea politică, în cazul liberalilor, nu mai contează astăzi, dar nu pentru că cineva ar fi făcut o evaluare serioasă, ci chiar și numai pentru că planurile lor imediate sunt blocate în îmbulzeala menținută în dreptul avantajelor directe și bine definite, pe care politicienii nu ezită să le enumere, să le contabilizeze, să le revendice, chiar dacă nimeni nu le-a promis ceva.

A lua din proprie inițiativă, pentru că politician fiind, are acest drept de a lua, de a pune mâna și pe pixul cu care decide discreționar unde se duc resursele țării, a devenit astăzi singurul deziderat pentru care liderii politici decid să-și pună poalele în cap să declanșeze tot felul de războie, fie ele și fraticide. Nici o înțelegere semnată și parafată nu rezistă în condițiile în care acestea nu sunt întreținute de accesul direct la resurse.

Paradoxal, de această dată Crin Anotnescu vrea să riște totul pentru că este conștient că la alegerile euro-parlamentare, PNL, care a decis neinspirat să meargă singur, nu va reuși să câștige un număr de mandate care să-l satisfacă. Dacă ar fi mers în formula USL la alegeri, evitând bâlciul deșertăciunilor, la care asistăm astăzi,  exista posibilitatea ca PNL să câștige împreună cu PSD, 23 de mandate care, conform împărțirii voturilor în 2012, PSD ar fi luat 12 mandate, iar PNL 11.

În momentul acesta, după cum sunt împărțite șansele pe scena politică, PNL, mergând singur în alegeri, poate lua cel mult 6 mandate, în timp ce PSD ar reuși să câștige 13 mandate. De aceea stăm și ne privim dezorientați: Ce a vrut să ne spună Crin Antonescu cu această revoltă, care se dovedește a fi pe linia moartă?