SĂRBĂTOAREA IAȘILOR

Adi Cristi

Habemus Papam!Avem o capitală culturală. Indiferent de ceea ce spun unii sau alții, indiferent de cât de câcotași sunt unii sau alții, Iașul este unul dintre polii semnificativi ai culturii mondiale. Ideea de capitală culturală a Europei nu este decât o complezență care, chiar dacă ne onorează, ne păstrează în matca fundamentală a valorilor autentice, după expresia ”suntem la noi acasă”.

La noi acasă, în Iași, astăzi este acel summum al sărbătorii, în care laicul se împletește cu credința, definind, la o amplitudine maximă, bucuria de a fi parte din prezentul pe care singuri ni-l construim. Avem un spațiu după chipul și asemănarea noastră, iar chipul și asemănarea noastră ia chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum și El se definește a fi ”după chipul și asemănarea omului”.

O sărbătoare nu poate fi decât în prezența bucuriei. Aceasta o justifică, aceasta o potențează,  o scoate din anonimat și, odată cu ea, ne scoate și pe noi din ternul cotidian. Bucuria este pata de culoare care ne individualizează, care ne face să fim prezenți în linia întâi, oferindu-ne atenția cuvenită.

Sărbătorile Iașilor ajung să fie sărbătorile fiecărui ieșean. Esența unei comunități este cu prisosință contribuabilul, cel care susține comunitatea. El, prin aleșii săi, este responsabilul și, în același timp, beneficiarul faptelor pe care comunitatea și le asumă ca fiind necesare pasului înainte, întru binele cetățeanului, locuitorul cetății.

Valorile Iașilor sunt, în același timp, prin forța lor, atât valori naționale, cât și valori europene, mondiale. Modalitatea prin care administrația locală a înțeles să focuseze atenția asupra acestora, pentru a fi făcute public, în primul rând ieșenilor, este un gest firesc, sensibil și responsabil. Avem ceea ce avem. Suntem ceea ce suntem. Îndrăznim astfel să ne simțim acasă nu numai la adresa de domiciliu, ci pe întreaga întindere în care gândul nostru reușește să ajungă și să contribuie decisiv la creșterea valorilor universale.

Sărbătorile Iașilor capătă astfel o dimensiune europeană, nu atât prin prezența Înalților Oaspeți în Sala Naționalului ieșean (la rândul ei o capodoperă universală, recunoscută), cât mai ales prin interesul pe care această frumoasă poveste a Iașului a reușit să impresioneze plăcut atenția lumii.

Cetatea care știe să-și valorifice creația și creatorii ei este spațiul destinat marilor proiecte, marilor întâmplări, marilor provocări. Nu poți să dăinui peste ani dacă nu știi să-ți cinstești și să-ți onorezi înaintași, dacă nu știi să-ți cinstești și să-ți onorezi valorile prezentului. Cu cât simplul cetățean va fi conștient de cât de bogat este spațiul în care trăiește, cu atât mai bogat se va simți și el că este. Cu atât mai important va fi și el atunci când se va vorbi despre Iași, orașul prin care nu trece doar Bahluiul, ci trece fluviul istoriei naționale, mare parte din evenimentele acestuia izvorând de aici, din inima evenimentelor care au schimbat destinul României moderne.

Iașul aparține trecutului cum de fapt el aparține și viitorului, atâta timp cât nu-i este indiferent prezentul. Dintotdeauna parcă edilii orașului au simțit apăsarea culturală a acestui spațiu, în care primarii, cu mici excepții, au fost intelectualii de marcă ai României. Partea culturală a vremurilor a simit umărul administrației, pus sub formă de sprijin, pus sub formă pavăză pentru liniștea și grijile mai puține, care fac posibilă atmosfera necesară tihnei creației.

Iașul este un oraș cultural prin instituțiile sale, prin profesionalismul acestora, dar și prin creatorii de excepție care reușesc să dea tonul la cântec, atunci când acest cântec reprezintă  destinul cultural al României, al Europei, al lumii.

Vorbim despre actori, dar și despre regizori, despre scenografi, dar și despre producătorii acestui destin de oraș cultural, producători care nu pot fi alții decât edilii orașului, cei care își asumă acest destin care astăzi ne obligă să fim continuatorii celor care tot de la Iași au construit România modernă.

Nu putem ignora nici calitatea de oraș inițiator al revoluției române din decembrie 1989, calitate ce consolidează postura matură de oraș responsabil, de oraș în care valoarea nu este doar o piesă de muzeu, ci verbul cu ajutorul căruia viața de zi cu zi capătă dimensiunea reală a acesteia.

Habemus Papam!Avem o capitală culturală a Europei în forma Iașului, oraș care ne bucură sufletul și ne doare la lacrima produsă de invidia cicisbeilor, filistinilor. Iașul este mai mult decât pot aceștia să urle. Este tăcerea care îi îngroapă, este tăcerea care ne strălucește.