24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
De mulți ani românii nu au mai avut președinte. Mai precis, de zece ani spațiul mioritic a fost bântuit de o dihanie, care se alinata a fi ”președinte jucător”, un fel de două feluri, care a crezut tot timpul că este deasupra legii, că toți îi sunt lui subordonați, chemați la ordin, puși să facă sluj în fața lui. Acest specimen a nenorocit o țară întreagă, speculându-i poporul în bunătatea și credulitatea sa. A jucat la început rolul golănașului, marinarului ajuns din cursă lungă în birtul portului de unde își lua marfa, atât de stătută pe durata celor trei sau șase luni de călătorie pe valurile oceanelor lumii. Popular și abil, cel care se va pune președintele jucător al băseștilor, a demonstrat că nu poate fi președintele poporului român, ceea ce rezultă, pe cale de consecință, că poporul român a stat așa în stradă, fără președinte. Rolul pe care l-a avut de jucat Traian Băsescu a fost unul pe care și l-a scris singur, după cum i-au dictat exclusiv interesele.
Românii au fost chemați la vot și au ales. Au ales drumul spre adevăratul președinte. Au finalizat o etapă din care au ales pentru turul II, reușind să separe răul cel mare de răul cel mic. Societatea românească fiind prea mult polarizată, fărămițată, se pare că, are nevoie de doi pași pentru a ajunge în fața celui care va fi președintele României.
Deocamdată au fost măturați de pe scena politică în primul rând băsiștii: Elena Udrea și Monica Macovei. Au căzut ca muștele: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar și Dan Diaconescu, Kelemen Hunor, – personaje care nu și-au modificat tradiționalul lor repertoriu prezidențial, față de care s-au dovedit că au ajuns propriile lor victime. Electoratul i-a sancționat cu aceeași nepăsare cu care candidații au încercat să-și construiască campania electorală. Mirel Amariței și Szilagyi Zsolt, William Brânză au ieșit din această campanie puțin mai cunoscuți decât au intrat, fără însă a impresiona excesiv. Au ieșit din luptă victorioși, fără a câștiga, Călin Popescu Tăriceanu și Teodor Meleșcanu.
Despovărarea care s-a simțit cel mai mult a fost despărțirea de Traian Băsescu. Aceasta s-a simțit cel mai mult în votul exprimat de românii ajunși la vot.
Ieșirea de la urne s-a simit ca o eliberare, că o nouă victorie la revoluție. ”Am scăpat de Băsescu”! – pare să fi fost numitorul comun pe care majoritatea covârșitoare a românilor a simțit-o după ce au votat și altfel decât au făcut-o în ultimii zece ani.
Fără Traian Băsescu, fără acoliții lui declarați, Elena Udrea sau Monica Macovei. O țară scăpată de un mod rudimentar de a face politică. De un mod primitiv de a înțelege interesul personal ca fiind interesul general, care să-i privească și pe ceilalți. Pedeapsa pe care a primit-o cel care a fost un degenerat al funcției prezidențiale, va începe să-și intre în atribuții pe 22 decembrie 2014. De fapt, Traian Băsescu nu putea să se fi comportat și altfel, dacă una din calitățile sale, ce ar trebui reconsiderate, ar fi sinceritatea. El nu ar fi putut să fie în veci un președinte de țară standard, care să respecte prerogativele constituționale ale funcției, dar și cutumele acesteia. A fost și a rămas tot timpul un rudimentar, un om marcat de furtunile vieții, în speciale de cele care l-au prins în mijlocul oceanelor lumii, dar și a șmecheriilor mărunte, de bișnițar, de șef de cartier, pentru care singurele lucruri care au contat au fost: cuvântul său, glasul său, tăcerile sale. Traian Băsescu s-a trezit peste noapte, direct din hăhăiala sa molipsitoare, pentru cei care își doreau și altceva decât ”gulere albe scrobite”, în fotoliul de președinte din Palatul Cotroceni. A fost nevoit să își croiască din funcția prezidențială o funcție care să-i vină, să nu-l strângă la gât, să nu-l strângă la bombeu, să-i ofere o mișcare firească, în conformitate cu limitele sale, care într-un costum standard prezidențial i-ar fi pus în lumină toate minusurile sale, de la instrucție la comportament în societate. Această ajustare a însemnat de fapt o tăiere în carnea vie a poporului român, pentru că niciodată unui cioban nu poți să-i încredințezi să piloteze un avion, așa cum niciodată un marinar nu se va descurca să conducă o țară, dacă acesta se încăpățânează să o conducă ca pe un vapor.
Am scăpat de Traian Băsescu. Să vedem peste cine am dat, chiar dacă cârcotașii își fac meseria avertizându-ne că s-ar putea să sărim din lac în puț. Am scăpat de dracu, dar am dat peste frate-su! Ptiu, Satana!
