Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Ioachim Băcăuanul, a declarat pentru AGERPRES că Eftimie Luca, cunoscut drept „ierarhul cel bun și cu suflet mare, cu dragoste și râvnă pentru Biserica Ortodoxă Română”, în slujba căreia s-a aflat peste 80 de ani, „lasă în cugetul românilor amintiri frumoase, compasiune și multă dragoste”. „S-a născut și a crescut în preajma muntelui Ceahlău, zonă plină de farmec, de poezie, dar și de istorie și de evlavie românească, fiind educat în crezul dragostei față de muncă, precum și în respectul față de comorile pe care istoria le-a plantat pe respectivele locurile strămoșești și binecuvântate”, a spus Ioachim Băcăuanul. Trupul neînsuflețit al ierarhului a fost depus în Catedrala Arhiepiscopală, pentru ca toți preoții, monahii și credincioșii care l-au cunoscut să poată să-i aducă un ultim și pios omagiu. Slujba de înmormântare, ce va fi precedată de Sfânta Liturghie, va avea loc în Catedrala „Sf. Cuv. Parascheva”, joi, 6 noiembrie, la ora 11,00. „Până la alegerea noului ‘chiriarh’, potrivit rânduielilor bisericești, Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, va exercita slujirea de Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, urmând a fi pomenit ca atare la slujbe”, a precizat pentru AGERPRES părintele Constantin Gherasim, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romanuluiși Bacăului. Eftimie Luca s-a născut pe 9 noiembrie 1914, în satul Schitul, comuna Ceahlău, județul Neamț. În perioada 1921-1928 a urmat școala primară în satul natal, iar apoi cursurileȘcolii de cântăreți din Iași. La vârsta de 20 ani a devenit călugăr la mănăstirea Slatina, județul Suceava. În această calitate s-a înscris la Seminarul Teologic Monahal din mănăstirea Cernica, pe care l-a absolvit în anul 1941. În anul 1945 se înscrie la Facultatea de Teologie de la Suceava, cursuri universitare pe care avea să le termine la institutul Teologic din București în anul 1949, unde va obține titlul de licențiat de teologie având calificativul „Magna cum laudae”. Între timp a fost hirotonit ierodiacon în 1941 și ieromonah în 1947. La 1 aprilie 1949 i s-a încredințat stăreția mănăstirii Bistrița-Neamț pe care avea să o conducă până în 1966, iar între anii 1951 și 1960, concomitent a funcționat exarh al mănăstirilor din Eparhia Romanului și Hușilor, și în această calitate s-a ocupat de reorganizarea vieții monahale atât pe linie gospodărească, cât și de trăire spirituală. În 1966 este numit Arhimandrit și Stareț la mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava, unde inițiază lucrări de restaurare la catedrala „Sf. Gheorghe”, la stăreția și chiliile din incinta lăcașului de cult. „Buna gospodărie a celor două mănăstiri pe care le-a condus peste 22 de ani, grija pentru desfășurarea activităților călugărești, precum și experiența și meritele adunate de-a lungul anilor în diferite însărcinări au făcut cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să-i acorde demnitate de Arhiereu — Vicar la Eparhia Romanului și Hușilor, fiind hirotonit în ziua de 30 ianuarie 1972. După șapte ani, dând dovadă de adevăr, viețuire în Hristos și vrednicie pilduitoare, a fost ales și instalat ca Episcop titular al Eparhiei Romanului și Hușilor la 23 aprilie 1978″, a precizat pentru AGERPRES părintele Constantin Gherasim, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Potrivit acestuia, activitatea Episcopului Eftimie Luca însumează mănăstiri și schituri noi, biserici parohiale, restaurarea în întregime a Catedralei episcopale și a picturii murale realizată în sec. XVI și XVIII, acoperișul fiind reconstruit în stilul moldovenesc ștefanian, restaurarea casei ‘Veniamin Costache’, consolidarea fabricii de lumânări, amenajarea unui paraclis cu hramul ‘Sf. Cuvios Antipa de la Calapodești’, redeschiderea Seminarului Teologic ‘Sf. Gheorghe’, amenajarea complexelor muzeistice de la Centrul Eparhial și mănăstirea Bogdana.