Afazia, alterarea patologică a limbajului

Afazia, numită şi disfazia este un defect generat de creier în perceperea cuvintelor. Simptomele afaziei sunt asociate cu leziunea ţesuturilor creierului într-un anumit loc şi pe o anume suprafaţă. O persoană afectată de afazie deşi este capabilă, de exemplu, să-şi mişte parţial gura, să pronunţe anumite sunete şi să înţeleagă cuvinte vorbite, ea este incapabilă să-şi formeze propriile cuvinte. O altă persoană care este afectată de afazie poate fi capabilă să spună un cuvânt dar poate fi incapabilă să spună alt cuvânt.

Cele mai importante tipuri de afazie sunt:forma senzorială,forma motorie,forma mixtă ( rezultatul asociaţiei formelor senzoriale şi motorii, în relaţie putând domina una dintre ele).Toate tipurile de afazie sunt importante în psihologie şi în psihiatrie deoarece arată ca aparenţă unitate a ceea ce este numit obişnuit minte, rămâne la nivelul interacţiunii funcţionarii independente a unor părţi ale creierului, fiecare dintre ele putând fi distrusă fără să intervină în funcţionarea celorlalte părţi. Astfel, poate părea să nu existe o asemenea putere unitară cum este memoria, pentru că memoria vizuală poate fi desfiinţată fără a afecta aparatul auditiv, olfactiv, tactil sau oricare alte funcţii ale memoriei.

Afazia, alterarea patologică a limbajului, reprezintă o infirmitate, consecutivă unor leziuni cerebrale localizate în emisfera stângă la dreptaci şi poate surveni la subiecţi cu o inteligenţă normală şi care nu prezintă nici tulburări de afectivitate şi nici deficienţe ale funcţiilor perceptive şi motorii.

Afazia reprezintă o pierdere a vorbirii, a perturbării capacităţii de utilizare a regulilor prin care se produc şi înţeleg mesajele verbale. Afazia este o tulburare a funcţiilor sistemului nervos al doilea de semnalizare şi al interrelaţiilor sale cu primul sistem de semnalizare şi se caracterizează prin pierderea memoriei semnelor convenţionale ale vorbirii, a exprimării acestor semne.

Afazicul, în lipsa oricărei paralizii a muşchilor fonatori ( peribucali, ai limbii, ai valului palatin, ai faringelui, ai laringelui) nu poate să se exprime în vorbirea orală, să pronunţe cuvintele; deşi nu are tulburări auditive sau optice nu mai înţelege semnificaţia cuvintelor din vorbirea orală sau scrisă; deşi uneori nu are o importanţă paralizie a membrului superior drept, nu se mai poate exprima în limbaj scris ( nici cu mâna dreaptă, nici cu cea stângă).Mulţi oameni care suferă de afazie au fost spitalizaţi pentru o perioadă de timp.

Aceasta spitalizare a avut de obicei loc după ce s-a produs leziunea cerebrală. După ce au ieşit din spital, mulţi oameni au încă nevoie de tratament. Nu este întotdeauna clar către cine ar trebui să se adreseze pentru ajutor. Vă rugăm să vă consultaţi cu medicul care va tratateaza despre posibilităţile din regiunea dumneavoastră.Tratamentul afaziei este aproape întotdeauna oferit de logopezi. În principiu, oricine suferă de afazie este eligibil pentru terapie de vorbire.