Tusea convulsivă

Tusea convulsivă este o infecţie acută a căilor respiratorii, foarte contagioasă, cauzată de Bordetella pertussis. Se caracterizată prin accese paroxistice de tuse spastică.

Afecţiunea este denumită popular „tuse măgărească” datorită inspirului şuierător de la sfârşitul accesului de tuse în stadiul paroxistic al bolii, zgomot care a fost asemănat cu zgomotele emise de măgar.Afecţiunea este foarte periculoasă pentru copii sub un an, la care rata mortalităţii în cazul tusei convulsive este foarte mare datorită complicaţiilor respiratorii. De aceea vaccinarea antipertussis se recomandă a se administra la vârsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 şi 30-35 luni.

Afecţiunea se transmite foarte uşor de la o persoană la alta, prin picături exteriorizate în aer în timpul acceselor de tuse sau prin strănut. Izvorul de infecţie este bolnavul cu tuse convulsivă. Contagiozitatea este foarte mare şi începe la 7 zile după expunere şi sfârşeşte la 3 săptămâni de la debutul tuşei. Majoritatea persoanelor expuse microbului contractează boala.

Perioada de incubaţie este de 7-14 zile (maximum 21 de zile). Tusea convulsivă evoluează în trei stadii.

Stadiul cataral se caracterizează prin simptomatologie blândă, asemănătoare gripei: iniţial, copilul pare a avea o simplă răceală, cu rinoree (îi curge nasul), lăcrimare, strănut, febră şi tuse iritativă, de obicei uşoară sau moderată. Acest stadiu durează 1-2 săptămâni şi bolnavul este foarte contagios în această fază.

Stadiul paroxistic. Tusea progresează, stadiul al doilea fiind caracterizat de accese de tuse paroxistică, care se termină cu o inspiraţie prelungită, zgomotoasă. Datorită lipsei de oxigen copilul devine cianotic. Acest stadiu poate dura 1-6 săptămâni, dar se poate prelungi până la 10 săptămâni. La sugar inspiraţia zgomotoasă poate lipsi, fiind înlocuită de apnee prelungită, în cursul căreia pot surveni convulsii.

Al treilea stadiu este cel de convalescenţă, care durează 2-4 săptămâni şi se caracterizează printr-o descreştere gradată a simptomatologiei paroxistice.Complicaţiile respiratorii sunt cele mai frecvente: asfixia (mai ales la copii mici), complicaţii pulmonare (pneumonia). Complicaţiile nervoase pot cauza paralizie, întârziere mentală. Frecvent poate apare otită.

Spitalizarea este recomandată mai ales în cazul copiilor mici, cu formă gravă de boală. Tratamentul cu antibiotice chiar dacă nu modifica cursul bolii previne infecţiile bacteriene secundare. Cel mai frecvente antibiotice utilizate în tratamentul tusei convulsive sunt: tetraciclinele, macrolidele (eritromicina) şi cloramfenicolul.Modul cel mai mult eficace de a preveni tusea convulsivă este vaccinarea antipertussis. În majoritatea ţărilor din lume, vaccinul antipertussis se administrează concomitent cu vaccinul antidifteric şi antitetanic (DTP). Deoarece rata mortalităţii este foarte mare la copii sub vârsta de 1 an, vaccinul se administrează de la vârsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 şi 30-35 luni.