Finanţările totale primite de România anul trecut s-au ridicat la 5,56 miliarde euro, în timp ce contribuţia ţării la bugetul UE a fost de 1,474 miliarde euro, potrivit unei analize The Telegraph.
Bugetul UE a fost de circa 150 miliarde euro în 2013. Polonia, care a primit circa 16,18 miliarde euro şi a contribuit cu 4,21 miliarde euro, a fost cel mai mare beneficiar net de fonduri UE (sold pozitiv de 11,97 miliarde euro), urmată de Grecia (sold pozitiv de 5,31 miliarde euro), Ungaria (4,9 miliarde euro) şi Portugalia (4,37 miliarde euro), se arată în analiza cotidianului britanic. La polul opus, Germania, cea mai mare economie din UE, a avut cea mai mare contribuţie netă la bugetul comunitar anul trecut, de 16,32 miliarde euro, urmată de Marea Britanie (10,76 miliarde de euro), Franţa (9,05 miliarde euro), Italia (4,61 miliarde euro) şi Olanda (4,29 miliarde euro). Bugetul UE este stabilit anual de către Parlamentul European şi Consiliul European, principalele sursele de finanţare fiind asigurate de statele membre, pe baza venitului lor naţional brut. Alte surse includ plăţile efectuate de statele membre pe baza taxei pe valoarea adăugată pe care o colectează acestea, precum şi taxele vamale şi taxele agricole. Potrivit ajustărilor efectuate în urma introducerii noii metodologii ESA 2010 pentru calculul produsului intern brut al statelor membre, o serie de state, printre care şi România, vor primi returnări de fonduri în contul contribuţiei la bugetul UE pentru perioada 1995-2013, în timp ce alte ţări trebuie să achite sume suplimentare. Revizuirile anunţate de CE în luna octombrie au arătat că Marea Britanie trebuie să plătească suplimentar 2,1 miliarde euro, Italia 340,1 milioane euro, Grecia 89,4 milioane euro, Cipru 42,4 milioane euro, Malta 13,1 milioane euro, Bulgaria 7 milioane de euro, în timp ce Irlanda şi Letonia datorează câte 6,5 milioane euro. Din cauza diferenţelor mari de plată în unele cazuri, Comisia Europeană a propus în această săptămână un amendament pentru ca statele să poată achita contribuţiile stabilite în plus până la data de 1 septembrie a anului următor, fără dobânzi, în loc de prima zi lucrătoare din decembrie. Dacă va fi aprobată, derogarea se va acorda doar în cazul în care contribuţia suplimentară depăşeşte un anumit nivel, respectiv dacă un stat trebuie să plătească de peste două ori contribuţia lunară la bugetul UE.