Pianista Raluca Știrbăț de la Opera din Viena, fondatoare a Societății Internaționale George Enescu, a primit, sâmbătă seară, un premiu special în cadrul Galei Oamenii Timpului, care a fost organizată la Iași de revista ”Timpul”. Premiul i-a fost acordat în special pentru campania inițiată în vederea salvării casei lui George Enescu de la Mihăileni. La finalul galei, Raluca Știrbăț a acordat un interviu AGERPRES, în care vorbește atât de inițiativa sa, cât și de planurile sale de viitor.
Aveți o activitate prodigioasă la Viena, dar cu toate acestea vă preocupă România și în mod special casa lui Enescu de la Mihăileni. Cum vă împărțiți timpul?
Foarte greu. Nopțile îmi cam sunt în zdrențe, dar nu îmi pare rău. Așa cum am spus și pe scenă, nu am reușit și nici nu am vrut vreodată să mă rup de locurile unde m-am născut și unde m-am format.
Ați descoperit sau v-a sugerat cineva starea casei lui Enescu de la Mihăileni?
Nu mi-a sugerat nimeni. Am redescoperit-o, pentru că ea este îndeajuns de menționată și descrisă în biografii și monografii, dar a fost uitată din mai multe motive. Poate din cauza divorțului părinților lui Enescu, dar au fost și alte cauze. Am regăsit-o în 2012 într-o stare dezastruoasă. Acum ea este salvată înainte de venirea iernii, dar are nevoie de multă muncă și bani.
Preocupându-vă atât de mult casa lui Enescu, aveți timp și de proiectele dumneavoastră profesionale?
Sigur că am timp și de alte proiecte. Ele există, dar nu cred că e cazul să le enumăr aici, pentru că nu acesta e momentul și locul, dar, când ceva îți este important, cred că găsești timpul și energia, chiar dacă mai greu, dar se poate.
Pe plan profesional, ce obiective aveți în 2015?
La anul va fi un an extrem de încărcat. Este vorba de un proiect de disc. Vor fi trei discuri, pentru că va fi o ediție, un box cu integrala creației pentru pian a lui George Enescu cum nu s-a făcut până acum, cu lucrări inedite și care va cuprinde absolut toate compozițiile lui Enescu pentru pian. Apoi va fi integrala operei pentru violoncel și pian de George Enescu cu violoncelistul Rudolf Leopold din Viena și alte concerte, turnee și, poate, două cărți sau măcar una.
Vă apucați de scris?
Ar fi o dată publicarea tezei mele de doctorat pe care tocmai am susținut-o cu creația pentru pian de George Enescu. Cartea va fi mult extinsă cu foarte multă biografie și amănunte puțin cunoscute și puțin cercetate. Va mai fi o carte, care însă este o surpriză.
În turneele internaționale pe care le efectuați, România ce loc ocupă?
Mă întorc cu mare drag în România și mă întorc cu interes atunci când observ că în anumite locuri, nu peste tot, în anumite filarmonici, lucrurile se mișcă în direcția bună, că orchestrele evoluează, unele mai mult, altele mai puțin. A cânta în fața publicului de acasă e întotdeauna un sentiment și o emoție aparte.