A vieţui în duhul Betleemului

Pastorala de Crăciun

† TEOFAN

Arhiepiscopul Iaşilor

Locţiitor de Arhiepiscop

al Romanului şi Bacăului şi

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor şi din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

„Domnul coboară,

Îngerii cântă,

Magii Îl adoră,

Păstorii aleargă

Ieslea o-nconjoară,

Mari minuni se întâmplară.“

Iubiţi fraţi preoţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos-Domnul,

Dumnezeu ne-a binecuvântat şi anul acesta să ajungem la marea sărbătoare a Naşterii Fiului Său din Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu a venit în lume, a vieţuit printre oameni pentru ca aceştia să redobândească puterea de a vieţui autentic aici, pe pământ, în perspectiva vieţii veşnice.

În aceste zile de praznic dumnezeiesc, Sfânta Scriptură, slujbele Bisericii şi minunatele colinde bat la uşa inimii noastre, sensibilizându-ne să primim vestea cea bună a coborârii Domnului pe pământ.

Sfântul Apostol Pavel ni se adresează, în mod special în aceste zile, spunând: „Gândul acesta să fie în voi, care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind (…), S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om“ 1.

Urmările coborârii lui Dumnezeu printre oameni sunt mărturisite de slujbele Bisericii, într-un elan de bucurie şi de nădejde: „Veniţi să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzeşte pomul; iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din Rai, de la care m-am îndepărtat, din neascultare“ 2.

În cuvinte simple, dar adânci şi cuprinzătoare, colindele prezintă acelaşi adevăr al Naşterii lui Hristos cu chemarea stăruitoare adresată nouă pentru a ne lăsa cuprinşi de harul mântuitor al Betleemului.

„Hristos Se naşte,

Domnul coboară,

Îngerii cântă,

Magii Îl adoră,

Păstorii aleargă

Ieslea o-nconjoară,

Mari minuni se întâmplară.“

Iubiţi credincioşi,

Coborârea lui Dumnezeu pe pământ arătată în Naşterea lui Hristos la peştera din Betleem constituie adevărul fundamental descris de Scriptură, mărturisit de Sfinţii Părinţi şi cântat de Biserică, de slujbele şi colindele sale. Acest adevăr este înţeles şi trăit în viaţa noastră în chipuri diferite. O privire atentă în jurul nostru de Crăciun ne prezintă imaginea unei lumi cu înţelesuri şi interpretări diverse asupra semnificaţiei Naşterii Domnului. Modul în care această sărbătoare influenţează viaţa noastră este, de asemenea, diferit de la om la om.

Vedem în aceste zile cete de colindători vestind marea taină a Naşterii lui Hristos. Luăm seama, de asemenea, că alţi tineri folosesc aceste zile pentru distracţii necuvenite, cu urmări dintre cele mai dăunătoare pentru viaţa lor şi a celor din jur. Bisericile sunt pline de credincioşi în zilele de Crăciun. După perioada postului, ei s-au pregătit, prin spovedanie şi milostenie, pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine şi se bucură, în sufletul lor, pentru aceasta. În acelaşi timp însă, mulţi dintre semenii noştri, în ciuda faptului că se declară creştini, stau departe de Biserică, de Sfânta Liturghie şi de tot ceea ce este curat, sfânt, autentic românesc şi creştinesc.

Descrierea acestor situaţii diferite, întâlnite în aceste zile, cuprinde şi ceea ce se întâmplă pe micul ecran, pe internet, în familie, în locuri publice… Oamenii înţeleg diferit semnificaţia acestei perioade, se pregătesc în diverse feluri pentru trecerea dintre ani, au perspective multiple şi contradictorii asupra anului care vine. De aceea, se cuvine să ne oprim o clipă din iureşul vieţii şi să ne întrebăm: Ce este Crăciunul? Cum ar trebui să ne raportăm la această sărbătoare? Care sunt înţelesurile, pentru viaţa noastră, ale credinţei în Fiul lui Dumnezeu devenit om, în marea taină a vieţuirii lui Dumnezeu printre oameni?

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul,

„Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup.“ 3

Acesta este Crăciunul. Cel ce Se naşte în Betleem este Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu. El este Dumnezeu şi devine Om în acelaşi timp. Orice altă înţelegere a Crăciunului, ce nu cuprinde în ea mărturisirea că Hristos este Dumnezeu, că Pruncul Iisus născut în ieslea Betleemului este Dumnezeu, că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, este o învăţătură falsă şi adevăr nu se află întru ea. Creştinul ortodox este chemat înainte de toate să aprofundeze credinţa în Hristos ca Dumnezeu, să se lase cuprins de ea, să se roage pentru a o dobândi.

Înainte de rostirea cuvântului din Sfânta Evanghelie la Dumnezeiasca Liturghie, preotul şi cei prezenţi se roagă astfel: „Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale“ 4.

Având ca fundament credinţa în Hristos, Dumnezeu şi Om deopotrivă, suntem chemaţi să prelungim în viaţa noastră taina Lui divino-umană. Trăind în această lume, dar destinaţi veşniciei, viaţa noastră se cere a fi dumnezeiască şi omenească în acelaşi timp.

Perioada sărbătorii Naşterii Domnului este bun prilej pentru a conştientiza acest adevăr şi a-l trăi cât mai adânc şi cuprinzător. Meditaţia la taina Naşterii lui Hristos, participarea la Sfânta Liturghie şi pacea sufletească dăruită de colinde pot fi împletite în aceste zile cu bucuria de a fi în familie, de a ne întâlni cu prietenii, de a oferi daruri celor dragi şi celor care sunt în nevoie.

Sărbătoarea Naşterii Domnului este ziua păcii, a refacerii legăturii între noi şi Dumnezeu, între noi şi semenii noştri, între puterile sufleteşti ale fiecăruia. Părintele Dumitru Stăniloae vorbeşte despre „harul păcii izvorâtor din Hristos (…) ce înconjoară lumea (…), ce se aşază între toate, legându-le, făcând pace între ele (…), pace în omul însuşi“ 5.

În perioada dintre sărbătorile Naşterii şi Botezului Domnului suntem chemaţi la o mai mare deschidere spre ceilalţi, spre o înţelegere mai adevărată a ceea ce suntem noi în raport cu ei. Pornind de la „zidul despărţitor“ dintre om şi Dumnezeu, înlăturat prin Naşterea lui Hristos, este bine să conştientizăm tragedia zidurilor despărţitoare dintre fraţii de aceeaşi mamă, dintre soţi, dintre părinţi şi copii, dintre bogaţi şi săraci, dintre politicieni şi popor, uneori chiar dintre preoţi şi credincioşi, sau dintre arhierei şi preoţi. A fi împreună, a ierta, a fugi de răzbunare, a nu te lăsa cuprins de ispita superiorităţii în raport cu ceilalţi, a avea forţa renunţării la părerea proprie în favoarea viziunii mai bune a celuilalt înseamnă a te lăsa cuprins şi convins de taina Betleemului, de cântarea îngerilor, de bucuria magilor şi a păstorilor.

Naşterea Dumnezeiescului Prunc, prezenţa Preacuratei Sale Maici şi a bătrânului Iosif, leagănul şi scutecele ar trebui să nască şi să renască în viaţa românilor bucuria de a fi tată şi mamă, de a avea prunci şi de a veghea la educaţia lor.

Se cuvine ca icoana Naşterii Domnului să fie aşezată în fiecare casă la loc de cinste, pentru ca părinţii cu mulţi copii să primească întărire, curaj pentru a-i creşte cum se cuvine şi a se bucura de existenţa lor. Aceeaşi icoană poate fi şi izvor de întrebare pentru mulţi, şi anume: De ce nu am copii? De ce am doar unul sau doi? Unde sunt ceilalţi? Ce am făcut cu ei? Cum pot repara greşeala şi redobândi normalitatea?

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Am încercat în puţine şi sărace cuvinte să medităm împreună la taina sărbătorii Naşterii Domnului, căutând a afla ce este aceasta, cum poate fi cunoscută, trăită şi mărturisită. Nădăjduim în mila Domnului că vom primi harul pentru a înţelege taina Betleemului şi pentru a încerca să ne conformăm viaţa, adică starea lăuntrică şi atitudinea exterioară, cu această taină.

Este bine ca în aceste zile de mare bucurie să ne întrebăm şi noi cu marele duhovnic al pustiei, Părintele Iachint de la Putna: „Cum Îl primim noi pe Iisus Hristos? Cu îndoială, ca evreii cei de demult, sau cu credinţă, ca magii neamurilor? Îl odihnim pe Domnul în ieslea cea de taină a inimii sau Îl izgonim din cetatea sufletului, asemenea lui Irod? Jertfim Mântuitorului viaţa noastră, sufletul, puterea, mintea şi tot ce avem mai de preţ? Îl întâmpinăm noi astăzi pe Hristos împăcaţi unii cu alţii, spovediţi, uniţi cu Dumnezeieştile Taine? Sau venim la El plini de ură, certaţi, nespovediţi, întunecaţi de patimi?“ 6.

Rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască puterea alegerii celei curate şi să înţelegem că sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei îşi împlinesc rostul dacă sunt trăite în duhul Betleemului şi al Iordanului, nu în duhul Babilonului şi al Sodomei, în duhul păcii lăuntrice şi al familiei, nu în iz de bâlci şi iarmaroc.

Rugăciunea noastră se îndreaptă cu stăruinţă către tronul Preasfintei Treimi spre a primi puterea alegerii celei bune. Pentru aceasta, ne încredinţăm milei lui Dumnezeu Tatăl, nădăjduim în iertarea Domnului Hristos şi cerem harul iubirii care ne vine de la Sfântul Duh, Mângâietorul.

Pacea, bucuria şi adevărul Naşterii Domnului să ne cuprindă pe toţi! Să avem parte de un sfârşit de an binecuvântat! Dumnezeu să ne aibă sub ocrotirea Lui în Anul Nou ce se apropie şi care nădăjduim să fie răstimp de apropiere faţă de Dumnezeu, de înţelegere între oameni şi de pace în ţară şi în lume.

Al vostru către Dumnezeu smerit rugător,

† TEOFAN

Arhiepiscopul Iaşilor

Locţiitor de Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului şi

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei