24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Ce mai face Traian Băsescu? De ce nu a reușit din nou să se țină de cuvânt și să se înscrie în PMP, ”a doua zi după încheierea mandatului prezidențial”, așa cum a promis în fața națiunii? Oricum dacă s-ar fi ținut de cuvânt atunci nu ar mai fi fost Traian Băsescu. Faptul că nu a dat curs ”covorului roșu” și acelui montaj foto de preamărire a sa, regizat de Elena Udrea, este o acțiune care nu a făcut altceva decât să-i protejeze imaginea și așa destul de șifonată la ieșirea din prezidențiat.
Neliniștitul lider al PMP s-a văzut astfel pusă în situaţia de a se gândi din ce în se mai serios de ”a lăsa baltă toate interesele” PMP, simțindu-se părăsită de cel pe care l-a considerat tot timpul ca fiind ”creatorul ei politic”. Iată că așa cum au primit șuturi în părțile dorsale mai toți cei care l-au slujit, a venit și rândul Elenei Udrea să primească nedreapta mângâiere băsesciană.
Elena Udrea nu și-a arătat nemulțumirea vizibil, în public. A preferat să strângă ”covorul roșu”, tăcând și plângând (în sinea ei de femeie rănită și de șef de partid politic părăsit, lăsat descoperit la promisiunile deja avansate. Elena Udrea a încercat ”să o întoarcă ca la Ploiești” încercând să motiveze mai noua reținere băsesciană, precum că Traian Băsescu este un politician prea mare pentru a mai fi capturat de un singur partid. Experiența lui, crede Elena Udrea (zice Elena Udrea fără ca să creadă măcar ea ceea ce spune) ar trebui valorificată de cât mai multe partide politice, PMP dovedindu-se a fi doar o adresă pentru corespondență și chiar pentru trimis mesaje, fără însă ca partidul acesta să poată limita dreptul de mișcare a Marelui Politician, crede în continuare acea Elenă Udrea ajunsă vizibil rănită de ”schimbarea de strategie a Demiurgului ei”.
Elena Udrea a declarat că la iminentele alegeri în PMP nu va mai candida pentru șefia partidului, încercând să culeagă în direct reacțiile celor care s-ar arăta interesați de locul astfel eliberat, gândind cu precădere la Traian Băsescu. Dar, așa cum au spus-o și el și ea, PMP este un partid care ar echivala cu depunerea candidaturii lui Traian Băsescu pentru a câștiga Primăria din Voluntari, el președintele României din ultimele două mandate.
Trebuie să sesizăm un foc mocnit, o tensiune internă, o îngrijorare vădită a spațiului politic nu pentru cum se va descurca Elena Udrea în continuare, cu sau fără Traian Băsescu, cât mai ales cum se va descurca Justiția română în a-l supune unei drepte judecăți pe cel care a umilit și batjocorit un popor întreg timp de zece ani, este adevărat sub imunitatea gesturilor politice, de care a beneficiat în calitatea sa de președinte al României.
În timp ce parlamentarii sunt încă în vacanță, țara a fost din nou cuprinsă de o criză, de această dată generată de devalorizarea puternică a leului, în comparație cu francul elvețian, cândva cea mai tentantă monedă pentru contractarea unor credite majore, credite ce erau purtătoare de cea mai mică dobând bancară. Peste 75.000 de români au căzut pradă farmecelor publicitare ale băncilor, care nu au ezitat să coloreze în roz această nouă provocare care venea în întâmpinarea celor care ar fi dorit să-și îmbunătățească nivelul de trai. Ei bine, în acel moment nimeni din cei care au beneficiat de astfel de credite avantajoase nu s-au gândit să-i dea și lui Adi Cristi un franc elvețian, că este el băiat bun și ei au de unde să facă și acest gest de solidaritate al celui care are un produs bancar la vremea aceea foarte tentant. Acum, când francul elvețian a luat-o razna, cei care s-au trezit peste noapte că sunt datori vânduți, că ar trebui să-și vândă casele, astfel cumpărate, de exemplu, pentru a-și plăti dobânzile uriașe, încep să vocifereze în stradă, să facă scandal în fața BNR, să ceară ajutor Parlamentului, Guvernului, căci, este la fel de adevărat, cetățeanul român chiar dacă își recunoaște greșeala, naivitatea și dorința imediată de a trăi puțin mai omenește, se simte hăituit în propria lui țară, de instituțiile statului pentru care și el este contribuabil. Nu cred că inițiativa legislativă ar avea forța necesară de a rezolva această problemă, atâta timp cât vorbim nu de instituții ale statului, ci de bănci private, de legi care au fost respectate și, mai ales, vorbim de politica monetă a Băncii Naționale a Elveției, care a găsit de cuviință să-și întărească moneda națională. Dacă la rândul nostru, ca țară, ca economie, ca Bancă Națională a României am putea și noi să ne întărim leul, atunci totul s-ar rezolva de la sine. Dar, așa cum nici Legislativul nu prea are ce să facă în aceste cazuri punctuale, semnalate de cei peste 75.000 de beneficiari ai creditelor în franci elvețieni nu văd cum se vor descurca nedrepții păgubiți. Nici măcar acceptul lui Adi Cristi, de a lăsa statul să-i ajute pe acești nefericiți, prinși între roțile dințate ale ingineriei monetare a ceasornicarilor lumii, nu-i mai poate ajuta. Atunci cine, dacă nu băncile care și așa i-au momit cu tot felul de promisiuni referitoare la cât de ieftin este un credit luat în franci elvețieni…
