24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Lepra rămâne un flagel peren cu cele peste 200.000 de cazuri nou descoperite în lume în fiecare an, precum și prin consecințele sale teribile care, potrivit experților, ar putea fi prevenite prin screening și tratament precoce, notează AFP.
„Situația este fără speranță și nu se întrevede finalul”, a spus profesorul Vincent Jarlier, specialist francez în domeniul acestei boli infecțioase, cu câteva zile înainte de cea de a 62-a Zi Mondială a Leprei, ce va fi marcată la sfârșitul acestei săptămâni.
„Aceasta este în primul rând o boală a sărăciei”, a atras atenția la rândul său medicul Roch Christian Johnson din Benin, reamintind că lepra continuă să lovească în acele țări unde sistemele de sănătate sunt „slabe” și că maladia afectează un mare număr de adulți tineri care vor rămâne cu sechele pe viață.
Potrivit datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), numărul de noi cazuri descoperite a fost sub 300.000 în 2005 și de atunci s-a stabilizat între 200.000 și 300.000 pe an, ajungând la 215.000 în 2013, dintre care 10% sunt copii.
Cauzată de o mycobacterie care se transmite prin tractul respirator, lepra este o boală infecțioasă stigmatizantă cunoscută încă din antichitate, dar care a dispărut spontan din țările occidentale paralel cu creșterea nivelului de trai și a nivelului de igienă, scrie AFP.
Ea atacă la început pielea și în cele din urmă nervii, dacă este lăsată netratată, putând provoca paralizie și mutilarea membrelor, precum și lezarea ochilor până la orbire.
Evoluția extrem de lentă, cu o perioadă de incubare de un deceniu și uneori mai mult, face din lepră o maladie dificil de controlat în douăzeci de țări sărace din zone cum sunt Asia de Sud și Africa, unde ea există în stadiu endemic.
Potrivit OMS, India este țara cea mai afectată (peste 127.000 de noi cazuri descoperite în 2013), urmată de Brazilia (31.000 de cazuri), Indonezia (17.000 de cazuri) și două țări din Africa — Etiopia și Republica Democratică Congo (între 3.500 și, respectiv, 4.500 de cazuri noi).
Datorită chimioterapiei dezvoltate în anii ’80 și cu tratamente care combină trei antibiotice, oferite gratuit de către OMS din anul 1995 pentru țările sărace, între 15 și 16 milioane de persoane au fost vindecate de-a lungul anilor, 20% până la 30% rămânând cu infirmități definitive.
În absența unui vaccin eficient, depistarea precoce rămâne, în prezent, singura armă care poate limita aceste efecte, menționează specialiștii. Însă screening-ul pacienților din zonele defavorizate, de multe ori greu accesibil, rămâne o provocare pentru majoritatea țărilor, mai notează AFP.
