24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
În sfârșit, Iașul a câștigat întru recunoștință, începând din acest an, o nouă sărbătoare națională. Ziua Unirii Principatelor Române, 24 ianaurie, a devenit o nouă zi importantă pentru țară, ea fiind acordată ca zi liberă tuturor românilor.
Unirea de la 1859 a avut ca personaj principal pe domnitorul Al. Iona Cuza, cel care a dat dovadă de curaj, dar și de o mare diplomație, știind să se înconjoare de marile valori ale vremurilor din acest mijloc de secol XIX, moment care conincide, nu întâmplător, cu nașterea României moderne. În timp ce Mihai Eminescu lucra asiduu la nașterea limbii literare române, Al Ioan Cuza, Mihai Kogălnicianu, Vasile Alecsandri, Ion Eliade Rădulescu, George Barițiu, C.A. Rosseti, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și ceilalți mari patrioți români au reușit să construiască destinul acestei Românii.
În fundalul acestor figuri ilustre ale istoriei neamului a existat un spațiu greu de ingorat astăzi, dar care a rămas timp de 156 de ani în așteptarea reconsiderării lui. Iașul este în continuare un exemplu de răbdare, stoicism, maturitate, înțelepciune, detașare, oferind lumii poate cel mai dramatic exemplu de mărturisire a dragostei în valorile naționale, asemenea dragostei mărturisite a lui Iov față de pedeapsa lui Dumnezeu. Nu se poate vorbi de un masochism exacerbat, atâta timp cât Iov nu l-a trădat niciodată pe Dumnezeu, chiar dacă prin caznele date lui, Dumnezeu ar fi riscat o reacție pe măsura unei posibile răzbunări. Iov a ales calea ”întoarcerii celuilalt obraz” până când profunzimea suferinței sale a trezit la viață recunoașterea că gesturile cele mai pline de sensuri sunt cele care nu pedepsesc, sunt cele care în locul pedepsei adună iubire necondiționată. Tot așa Iașii au reușit să-și impună forța răbdării, prin detașarea de cele mai importante momente de pe urma cărora istoria acestui ținut al limbii române, aflat la răscruce de vânturi și interese mondiale, a fost influențată de puternica personalitate a acestui spațiu, în care valoarea s-a aflat tot timpul la ea acasă.
Iașii au fost din totdeauna capitala spirituală a țării și în 1859 și în 1918, dar și în 2000, an în care președintele Emil Constantinescu a semnat un act pe care Guvernul de atunci al României, ar fi trebui să-l transforme într-o Hotărâre de Guvern, care să legitimeze acest fapt, mai ales că atunci se vorbea despre Capitala europeană a culturii din anul 2007, capitală care a fost decisă de Luxemburg, prin invitarea Sibiului în această postură, după ce România, prin glasul Ministrului Culturii, Mona Muscă, a făcut această sugestie. Din nou Iașii au trebuit să-și plece capul, să se recunoască dacă nu învins atunci, cel puțin, depășit de situația conjuncturală.
Recunoașterea faptului că România s-a născut la Iași este o mare victorie a administrațieie locale, a Primăriei Municipiului Iași, a Primarului Municipiului Iași, Gh. Nichita, care nu au ezitat, de această dată, să ceară drepturile firești, cel puțin morale, ale unui oraș care a decis de nenumărate ori soarta României, aflată de fiecare dată în situații de cumpănă, de la Răscoala Tătărășenilor la Revoluția Română de la 1989.
Astăzi sărbătorim Unirea Mică, ”secarea Milcovului dintr-o sorbire”, la 24 ianuarie 1859, momentul în care cele două principate, Moldova și Țara Românească, au reușit să convingă puterile de atunci ale Europei că împreună fac cât o țară, numită de atunci România, țară lăsată moștenire, întru reîntregirea ei, după conturul limbii române, astfel încât, anul 1918 a adus între aceleași hotare și Bucovina și Basarabia (este adevărat, pentru o perioadă relativ mică de timp), dar și Transilvania, smulsă din ghearele Imperiului Austro-Ungar, și redată pentru totdeauna țării aflată în construcție, în recuperarea mormintelor celor care au învățat în limba română să numere, să le fie dor, să crească și să nască urmași pentru viitor.
Astăzi se sărbătoresc 156 de ani de când domnitorul Al.Ioan Cuza a devenit domn al Moldovei, dar și al Țării Românești, fiind primul conducător de țară care a întreprins marile reforme administrative, economice, civice, de Justiție și ale armatei române, precum și inițiatorul primei legi prin care presa și jurnalistul erau protejați, iar cenzura fiind desființată. De atunci s-a încercat transpunerea în realitate a versurilor: ”Între noi să nu mai fie / Decât flori și armonie!”
