24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Se pare că acest tip de comportament este în firescul nostru de a fi. Certăreți, puși tot timpul pe harță, lipsiți de capacitatea de a ”merge împreună”, chiar și pe acel drum ce nu mai are o altă alternativă. Tot timpul trebuie să ”găsim nod în papură” celui pe lângă care trecem și care nu este de acord cu felul în care noi vorbim, gândim sau chiar de felul în care noi tăcem.
Avem această pornire genetică, dată poate de spațiul în care trăim de mii de ani și care tot timpul a fost ”la răscruce de drumuri istorice”, fără a mai avea putința să ne corectăm apucăturile de țață, de mahala, de ”gașcă de cartier”, chiar dacă cei care se ceartă, mai mult decât întregul nostru popor, sunt de prin palatele puterilor statului de drept. Astăzi cearta nu mai răzbate de prin mahalalele țării, cearta se întâmplă în centrul administrativ al țării. Dacă vorbim despre București, în această necesară localizare, nu vorbim doar despre bucureșteni, doar despre acești Mitici ai indentaţii noastre naționale. Vorbim despre omul politic adunat la București, plătit din banul cetățeanului să aibă casă și masă și o îndemnizație pe măsura funcției, dar mai ales a responsabilității pe care o astfel de funcție o reclamă. Astfel, este posibil ca ”certăreții” națiunii să vină din toate colțurile țării, să ne ofere imaginea completă a degradării la care a ajuns poporul român, de fapt a condamnării sale pe vecie la o astfel de pedeapsă, complementară celei dată de trădarea fratricidă, în varianta acceptată de cântec: ”Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, / În noi doi un suflet bate!”
Am avut astfel de specimene, de oameni care erau construiți a funcționa doar prin ceartă, doar prin trădare, doar prin excelarea urii față de aproapele său. Dezbină și stăpânește a fost și încă mai este înțelepciunea după care băsescineii nu ezită să-și coordoneze mișcările și mutările pe tabla de șah a politicii actuale.
Mai nou, iată că apare și Alina Gorghiu, liderul PNL, din partea liberală a Marelui PNL, apare și dispare concomitent, atâta timp cât domnița nu a reușit să învețe nimic, culmea, din felul ei de a fi, pe când s-a făcut vizibilă în interiorul USL. Atunci, coerentă, decentă, cu mult bun simț, pertinentă, cu observații precise, la obiect, reușea să-și croiască acea cale dreaptă ce avea tot timpul în centrul atenției și a interesului politic, interesul cetățeanului. O astfel de poziție a avut și Alina Gorghiu, cum de fapt au avut toți liderii USL, pe când dezideratul lor era poporul, scoaterea acestuia de sub batjocura și umilința lui Traian Băsescu și a șleahtei de politruci, ajunși astăzi sub comanda lui Vasile Blaga (după ce o parte din ei fie și-au luat lumea în cap, ieșind din politică, fie s-au îngrămădit sub fusta și așa strâmtă a Partidului Mișcarea Populară).
Astăzi Alina Gorghiu s-a transformat în rău, mai mult decât și-ar fi imaginat cineva înainte de a o alege în fruntea PNL. Asemenea unei zgripțuroaice și-a scos mătura și a început să mimeze zborul deasupra partidului, a scenei politice, pentru a da de știre, că ea este prezentă, ea vede totul, ea cere să se întâmple doar ceea ce ea consideră că ar trebui să se întâmple.
Stridența din glas, când încearcă să fie mai fermă (așa cum crede ea că-i stă bine celui care a ajuns șef și care doar astfel se poate impune), i-au făcut pe liberali să-l regrete pe Crin Antonescu sau chiar pe Călin Popescu Tăriceanu. Au dat cu piciorul la carnea macră și s-au ales în farfurie cu un astfel de zgârci de lider, ingurgitabil.
Unii, mai optimiști, cred că Alina Gorghiu are nevoie și de o astfel de imagine, de fată războinică, de ”Xena, prințesa războinică”, care este în stare să pună la pământ, dintr-o lovitură, un partid și un premier, ținând cont că adversarul ei, pentru șefia Marelui PNL, dacă nu ”dușmanul ei de moarte”, crede că va fi însuși Marele Buldog, numit Vasile Blaga. O astfel de imagine necesară a pus-o în situația de a se ridiculiza, de a-și scoate în evidență ceea ce românii au început să nu mai suporte: Istericii și istericalele.
Acest tip de discurs a avut Alina Gorghiu la Iași, în timp ce, o altă mare caricatură a vechilor liberali, Ludovic Orban, se dădea de trei ori peste cap cu autoturismul la volanul căruia se afla,, fără a se transforma în prințul mult invocat și, mai ales, mult visat al celui care știe să cânte, să danseze, dar nu are absolut nimic în comun cu politica.
Păcat de PNL, păcat de liberali. Au avut o șansă și au ratat-o, speriindu-se de Marele USL. Astăzi încearcă să-și construiască Marele PNL cu scheletele celor care au fost o dată PDL. Dar, încă nu sunt date științifice care să vorbească despre reușita remanierii vreunui schelet.
