Recomandări editoriale

Aurora Liiceanu

Supuse sau rebele. Doua versiuni ale feminitatii

Editura Polirom 

O noua carte semnata de Aurora Liiceanu, cel mai cunoscut psiholog autohton si una dintre cele mai de succes autoare publicate de Editura Polirom in ultimii ani, aparuta si in editie digitala. 

Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald par sa aiba in comun un singur lucru: amindoua au fost casatorite cu scriitori celebri. In rest, sint complet diferite: Hadley e o femeie care a asimilat valorile mediului din care provine si nu isi doreste decit o viata linistita alaturi de sot si de copii; Zelda e autonoma, excentrica, incalca toate regulile si incearca mereu sa se desprinda de personajele feminine create de celebrul ei sot, care o foloseste ca sursa de inspiratie pentru cartile sale. Comparind personalitatile si relatiile lor cu partenerii de cuplu, Aurora Liiceanu ne arata ca Hadley si Zelda reprezinta de fapt doua tipuri feminine pe care le putem recunoaste cu usurinta si astazi, daca privim atent in jurul nostru.

 

Giorgio Caproni

Poesie/Poezii

 Editura Humanitas

„«În ultimă instanţă, într-un fel, totul formează o singură carte. Nu există perioade în viaţa unui om», spunea Caproni. El a urmat «linia vieţii» doar în joacă, inserând-o transversal în opera sa cu o îndrăzneală pe care natura sa îndărătnică şi reticentă nu o putea duce până la capăt. De altfel, dacă există ceva care nu respectă traseul «unei linii», aceasta este viaţa. Ea traversează în zigzag opera lui Caproni, intrând şi ieşind, ca într-un bâlci melancolic cu lucruri dispărute. Rămân doar numele şi anii, scrijeliţi în piatra albă a lumilor pe care le cunoaştem, de-acum, numai datorită poeziei, datorită poeziei sale. Caproni nu a fost poate decât un utilizator al vieţii şi al poeziei, unul oarecare, un navetist, precum călătorul «anodin» din funicular, din tramvaiele singuratice din ‘43, din trenurile pe care le contempla, copil fiind, de sus, de pe pasarele. Realitatea sa este în mişcare în timp şi spaţiu, dar este privită dintr-un punct fix, puţin în maniera lui Montale, dintr-un loc imobil, aflat în afara acelui du-te-vino din viaţa celorlalţi, sau închis într-un vector mobil canalizat pe un itinerariu prestabilit.“ (Bianca Maria FRABOTTA)

 

Linda Maria Baros

Inotatoarea dezosata. Legende metropolitane

Editura Cartea Românească

„Asa cum se inalta altadata, progresiv, microcosmosul intim al Casei din lame de ras, tot asa se construieste acum macrocosmosul urban in volumul Inotatoarea dezosata. Legende metropolitane. Cele sapte parti ale cartii – macadamul, zidurile, acoperisurile,podurile, subteranele, periferiile si drumurile de centura – recompun realitatea metropolitana, dar inainte de orice o remotiveaza, o elibereaza din menghina stereotipurilor. Se profileaza astfel un oras pe jumatate hyperrealist, pe jumatate fabulos, care, prin insasi existenta lui textuala, isi forjeaza propria mitologie. O noua mitologie urbana, radical stripping. Cind iesi in strada, dai de brigada canina, ii intilnesti pe cei care au dintii sparti cu ranga, vezi fetele care uzeaza turbinele trotuarelor si free-runnerii care sar de pe o coapsa pe alta. Cind iesi in strada, simti mina care rupe suturile, atasata ca o catusa de viziunea ei asupra poeziei.” (Linda Maria Baros)     

 

Ştefan Câlţia. Locuri (lucrări de pictură)

Editura Curtea Veche 

Pornind de la expoziţia-eveniment desfăşurată în perioada 3 octombrie – 5 decembrie 2014 la Muzeul de Artă din Timişoara, albumul Ştefan Câlţia. Locuri propus de Curtea Veche Publishing adună peste 70 de lucrări ale pictorului, dintre care multe neexpuse până acum publicului larg. Textele incluse în album sunt semnate de Victor Neumann, Dan C. Mihăilescu, cele trei tinere curatoare ale expoziţiei – Ioana Mandeal, Sandra Demetrescu, Patricia Bădulescu – şi Andrei Teleagă. Departe de o abordare clasică, autorii vorbesc despre propriile contacte cu munca artistului, trecând prin câteva dintre motivele esenţiale ale universului său ideatic.
„Când Ştefan Câlţia m-a invitat întâia oară în atelierul său am fost fascinat de amalgamul de lumini şi de umbre al locului în care îşi petrecea cea mai mare parte a fiecărei zile; am fost impresionat de ferestrele înalte ale imobilului, mângâiate de frunzele şi florile grădinii din faţa lui. Descopeream misterul pe care artistul ştie să-l cultive voluntar ori involuntar, admiram arta etnografică împodobind casa – obiectele de ceramică, vechiul pat al casei ţărăneşti, lăzile de lemn depozitând documente prăfuite ale unor vremuri îndepărtate, fotografii de familie –, toate asociindu-le universului din care descind picturile maestrului.“ (Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă din Timişoara)„Suflet răscruce, Ştefan Câlţia este un sangvin melancolic – sau, dacă vreţi, un coleric fantast, deopotrivă contemplativ şi ziditor. Un meşter insuflat de ethosul breslelor de altădată, dar subtil alcătuitor de himere, cultivând cu hâtră sobrietate estetica ambiguităţii. Himere care vin de niciunde, îndreptându-se către nicăieri. Levitaţii funambuleşti cu înscenări de bestiar medieval, încremeniri clovneşti şi metamorfoze halucinante, pentru care trecerea, călătoria, plutirea, suspendarea în vid, sticla (cu misterioasele eităceri vorbitoare), ceaţa, drumul, norii, luminişul, luntrea, peştele, dealul – figurile evanescenţei şi ispitele inefabilului, semnele acelui Dincolo ce definesc fiinţarea ca mister împărtăşit – se asociază pieziş cu ambiguitatea carnavalescă şi teatralizarea obiectelor.“ (Dan C. Mihăilescu)
Ştefan Câlţia creează, de câteva decenii, nu doar lucrări de artă, ci şi un imaginar. În ultimii ani, caracterul convergent al acestuia a devenit din ce în ce mai evident. Multitudinea de preocupări intelectuale, vizuale şi umane ce îl animă, exprimate în tehnici multiple, formează o luxurianţă ce nu îşi iese, însă, niciodată din matcă. Uneori este vorba despre nesfârşitele peisaje transilvane sau despre trupurile fragile care le traversează văzduhul sau care se prăbuşesc, tăindu-l, dintr-o dată. Alteori, cortegii de fiinţe înspăimântate şi opace par a înainta implacabil şi lumea se strânge în jurul lor, formând un teatru. În desene uriaşe, bestiarul vorace devine epură şi doar liniile înaintează la nesfârşit şi cresc, ca o altfel de fiinţă. Forfota din iarba încinsă a dealului se linişteşte, ţintuită pe o bucată de porţelan.
Albumul “Ştefan Câlţia. Locuri” face parte dintr-un proiect mai amplu care include expoziţia cu acelaşi nume, dar şi o serie de conferinţe. Carte este editată de Galeria Posibilă în parteneriat cu Muzeul de Arta Timişoara, Curtea Veche Publishing, şi cu sprijin din partea Administraţiei Fondului Cultural Român.