Adi Cristi
Adi Cristi

POZIȚIA OMULUI DISCRET

Adi Cristi

Adi Cristi

Președintele Klaus Iohannis ne-a oferit o probă de decență, simț pedagogic și mult tact didactic în prima sa intervenție în fața Parlamentului României. Pedant, sobru, cu un zâmbet de serviciu schițat discret, semnalând condescendența pe care președintele încerca să o afișeze ca un cadru general, ușor stingher, neștiind ce să facă cu mâinile în postura sa de om așezat într-un jilț, care făcea notă discordantă cu măreția fotoliile parlamentare. O fluturare discretă din mână, adresată unui cunoscut, se pare un liberal din noul PNL, o strângere moale de mână adresată primului ministru.

Am insistat pe această descriere sumară pentru a încerca să-i surprind normalitatea, educația și bunul simț, atât de absente în ultimii zece ani la înălțimea funcției supreme în stat, aceea de președinte de țară. Klaus Iohannis, chiar dacă se simte încă stânjenit în hainele acestei funcții, în mașinile prezidențiale din care, în momentul în care coboară, trebuie să facă un salt pe vârfurile degetelor de la picioare, pentru a-și așeza pantalonii în întreaga sa înălțime și masivitate, nu și-a părăsit reflexele de bun pedagog, de bun dascăl din învățământul preuniversitar, spațiul în care marea calitate a profesorului este dragostea față de elevi, față de meserie, față de obiectul predat.

De la înălțimea  Tribunei Parlamentului României, Klaus Iohannis și-a rostit discursul apăsat, calm, inteligibil, cu gesturi ample, într-un ritm în care nici un elev să nu rămână în urmă și toată clasa celor 480 de parlamentari prezenți în bănci să reușească să-și noteze tema pentru acasă.

„Ca președinte al României, îmi asum o relație de colaborare instituțională corectă și de parteneriat cu Parlamentul.  Un asemenea parteneriat răspunde spiritului Constituției și așteptărilor cetățenilor, dar, în același timp, are și însemnate rațiuni practice. Puterile statului, deși separate, sunt, de fapt, chemate să lucreze împreună în serviciul cetățenilor. Progresul unei națiuni nu se poate naște dintr-un conflict permanent între cei chemați să o reprezinte, ci din efortul lor comun. Momentul de astăzi nu va rămâne unul singular în decursul mandatului meu. În spiritul acestui parteneriat, îmi propun să vin în fața dumneavoastră la începutul fiecărei sesiuni parlamentare, pentru a vorbi despre priorități, despre temele care îi preocupă pe români și despre soluțiile posibile. Nu întâmplător, mesajul transmis, astăzi, de la tribuna Parlamentului vine după o serie de consultări cu partidele politice și cu președinții celor două Camere și cu reprezentanți ai societății civile. Acesta este modul în care înțeleg să dau conținut rolului de mediator și integrator al președintelui. O spun direct: îmi doresc un Parlament puternic, pentru că un Parlament slab înseamnă o verigă slabă în construcția democratică, pentru că un Parlament lipsit de credibilitate nu face decât să îndepărteze cetățenii de politică și să lase loc îndoielii, resemnării sau cinismului. Parteneriatul președintelui cu Parlamentul răspunde nevoii de a restabili încrederea în această instituție fundamentală a democrației, dar este important ca și acțiunile dumneavoastră, deopotrivă, să fie în acelaşi sens”.

Președintele a mai vorbit la fel de apăsat despre ”populism și la electoralism”, promițând că: ”nu voi uza niciodată de instrumentul referendumului pe teme populiste, doar pentru a aduna voturi”, sesizând că campaniile electorale nu sunt concursuri de dat găleți. Klaus Iohannis sesizează de asemenea că ”schimbarea de legislaţie nu va fi suficientă singură, ci alături de o schimbare de mentalitate, conduită și atitudine”. De asemenea, președintele nu ezită să ”atace” un subiect fierbinte, cel al ordonanțelor de urgență: „Istoria recentă ne arată că toate partidele atunci când se afla în opoziţie critică folosirea OUG, dar când ajung la putere, recurg la ele în măsura egală sau chiar mai mare. Despre aceste lucruri trebuie să spunem adevărul și să le punem la punct”.

Președintele  nu ezită să propună medierea într-o chestiune sensibilă, aceea a legilor securității: ”Putem găsi un echilibru între nevoia de securitate și apărarea drepturilor și libertăților individului”.

Încheierea discursului prezidențial păstrează aceeași linie de respect și de invitație la dialog: ”Am spus și vreau să exprim din nou convingerea mea că aşteptările mari pot duce la rezultate mari. Atunci când oamenii ne privesc cu atenţie și cu speranță, avem toate motivele să fim mai mobilizaţi și mai responsabili. Parteneriatul despre care am vorbit nu înseamnă că vom fi toţi de acord cu toate. Pentru asta există mecanisme democratice și voturi. Vorbesc despre un parteneriat bazat pe dialog și respect la care contribuie fiecare cu abordarea proprie pentru a lăsa în urma ceva mai bun”.

Deocamdată, Klaus Iohannis practică poziția omului discret, cu bun simț, atent să nu calce linia care îi delimitează prerogativele.