CONSTITUȚIA ROMÂNIEI NU A GERMANIEI

Adi Cristi

Avem anumite reflexe care nu ne lasă să trăim sau care ne face viața atât de subțire încât doar în sticle mai poate fi transformată, să nu care cumva să se verse. Imaginea devine apocaliptică dacă ea se referă la viața noastră cea de toate zilele și nu doar la viața de laborator, pe care anumiți semeni de-ai noștri încearcă să o studieze în amănunt.

Avem o clasă politică rudimentară, cu mult sub inteligența și priceperea mediei populației țării. Personaje principale, precum Klaus Iohannis, Alina Gorghiu, Traian Băsescu, pentru a vorbi doar de cei care sunt încă proaspeți în memoria alegătorului, demonstrează cu fiecare ieșire în public că nu au capacitatea de a înțelege regulile după care se joacă viața la noi. Episodul cu ”lacrimile lui Vosganian” l-au adus în luminile rampei pe Călin Popescu Tăriceanu cu o atenționare corectă, la obiect, demnă de luat în seamă și de făcut aplicații directe în spiritul ei. „Împărtășesc opinia domnului Președinte privind necesitatea unei schimbări cerute de electorat cu ocazia alegerilor prezidențiale dar, înainte de a purcede la schimbare, este absolut necesar să definim reperele acestei schimbări.
Dacă ar fi să ne ghidăm după ceea ce a spus luni domnul Președinte, dar mai ales după criticile deschise ale Președintelui la adresa votului din Senat, atunci schimbarea pare mai degrabă în realitate o continuare a politicii inițiate de fostul preşedinte potrivit căreia instituțiile statului, inclusiv Parlamentul, trebuie să se conformeze direcțiilor propuse de Cotroceni”.

O primă corecție făcută cu condescendență și mai ales cu intenția de a-l ajuta pe Klaus Iohannis să nu derapeze pe culoarele Palatului Cotroceni, în intenția președintelui de a lua curbele cu viteză maximă.

Tot Călin Popescu Tăriceanu punctează din nou, de această dată în opoziție cu acele televiziuni de știri care, chiar dacă i-au făcut campanie electorală lui Klaus Iohannis, moderatorii acestora nu au înțeles nimic, cum nimic nu a înțeles nici Rareș Bogdan un oşean nimerit și rătăcit prin București, cu clopul băgat adânc pe ochi. Pretinsul jurnalist, cu nodul cravatei de dimensiunea capului, vorbește atât de apăsat încât a reușit să imite cadența toboșarului scos în curtea cazărmii să dea deșteptarea în lipsa trompetului dat afară la ultima restructurare, neînțelegând nici măcar el ce spune.

Președintele Senatului punctează din nou, corect, în spiritul și litera legilor, semnalând imixtiunea impardonabilă a procurorilor în actul de guvernare, în confundarea unei decizii politice cu o posibilă abatere de la lege: ”În realitate, dosarul instrumentat de Procuratura Generală (în cazul lui Varujan Vosganian n.r.) și pentru care s-a cerut votul Senatului nu se referă la presupuse fapte de corupție ale unui senator, ci pune în discuție o decizie politică a unui ministru în funcție, concretizată printr-o hotărâre de Guvern. De aceea pot să afirm că un vot în favoarea cererii procurorului general, așa cum își dorea și Președintele, ar fi creat precedentul potrivit căruia orice decizie a Executivului (deci, potențial și a Preşedintelui) și a oricărei autorități publice ar fi putut fi cenzurată în viitor de către procurori. Un asemenea precedent devenea periculos, pentru că el ar fi deschis calea spre transformarea României într-o republică a procurorilor„.

Acesta este răspunsul corect care ar trebui să-l trezească din amorțeală și pe Klaus Iohannis, care începe să-și dea arama pe față (vezi gestul nervos de la Paris, atunci când și-a aruncat pardesiul pe capota mașinii, când cel din preajma lui nu a fost atent să i-l ia și să-l pună în portbagaj sau acolo unde trebuia să-l pună). Această enervare de mici dimensiuni, iată că, ascunde un periculos potențial de a deveni războinic și răzbunător, așa cum a fost un deceniu bătut pe muchie Traian Băsescu. Ar fi păcat ca președintele investit în această funcție de speranța ruperii de Traian Băsescu, să fie, nimic altceva decât, Băsescu II. Este timpul ca imediat Klaus Iohannis să aibă o ieșire în public clarificatoare, să explice dacă o lege aflată în vigoare trebuie sau nu trebuie respectată și dacă nu cumva traficul de influență nu poate fi pedepsit și în cazul celor care încearcă să influențeze votul unui parlamentar, doar pentru că așa cred unii că vor da mai bine în poza trimisă la Bruxelles sau la Washigton D.C.

Art.72.alin2 din Constituția României nu face altceva decât să impună Parlamentului să urmeze o procedură anume în cazul solicitărilor primite de la Procurorul General al României.  ”Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

Mai citiți Constituția, domnule Președinte. Constituia României, nu a Germaniei.

ADI CRISTI