LUPUL PAZNIC LA OI

Adi Cristi

Începem să simțim un sentiment de milă. Dintr-o dată cei pe care îi detestam cu voce deschisă capătă fizionomia și comportamentul victimei. Cu ochii pierduți pe un orizont nedefinit, aproape imaginabil, cu capul puțin plecat spre dreapta, sugerându-ne contopirea cu deznădejdea însăși, lăsa trup să-i curgă epuizat la picioare. Imaginea nu ne îndepărtează de realitatea imediată, atâta timp cât ea încearcă să ne povestească despre cei mai proaspeți arestați preventiv.

Trăim în lumea arestărilor diurne. Cei mai în vârstă dintre noi, cei care au prins și vremurile anilor 50, trăiesc astăzi un deja vu. Parcă ceea ce se întâmplă acum cu arestările scoase din jobenul procurorilor DNA s-a mai întâmplat cândva, în zorii regimului comunist, atunci când se aresta din te miri ce. Un simplu denunț și persoana vizată era pur și simplu aruncată în pușcărie unde putea chiar să fie uitată câțiva ani, fără ca cineva să se mai gândească la ea, să se mai obosească cu un proces în urma căruia să i se stabilească vinovăția sau să i se ceară scuze pentru confuzia regretabilă făcută. Atunci ca și acum nu a fost și nu poate fi vorba despre confuzie. Tot ce se arestează este de arestat, indiferent de ceea ce vor decide într-un final magistrații prin hotărârea definitivă și irevocabilă.

Și, totuși, există o diferență decisivă între cele două momente reale ale istoriei neamului nostru. Astăzi, arestările preventive se fac împotriva celor care au construit un sistem diabolic de arestare a adversarilor politici în ultimii 10 ani. Comanda politică a rămas fără președinte jucător, ceea ce a permis procurorilor să se deștepte, să-și aducă aminte care este rolul lor în societate și astfel să redescopere dosarele marii corupții.

Procurorii DNA au descoperit cu destulă rușine asumată că cei care au strigat timp de un deceniu, ”Săriți, prindeți hoții!”, erau de fapt chiar hoții după care nimeni nu alega. Dacă astăzi procurorii lui Laura Codruța Kovesi încep să-și facă datoria, asumată prin jurământul depus în fața președintelui țării, este necesară și o întoarcere în interiorul instituțiilor, astfel încât, de această dată și cei de la Inspecția judiciară să se trezească și să-și facă datoria, să descopere care sunt acele ”cozi de topor” din magistratură, pe axa procuror-judecător, care au aruncat în aer prin implozie instituțiile ce împart dreptatea în această țară.

Avem nevoie nu de răzbunări. Avem nevoie de clarificări, de limpeziri, de îndreptări, de asumări de responsabilități, mai ales din partea celor care au condus România, gândind că putere le poate șterge urmele jafului la care s-au dedat, în numele luptei împotriva corupției. De această dată trebuie să privim limpede realitatea și să constatăm că vorbim despre două probleme distincte. Vorbim despre hoțiile, despre sutele de milioane de euro furate și însușite sub diferite forme, recunoscute deja de actorii care lucrau pentru putere, de la miniștri la șeful partidului care a fost și șeful campaniilor electorale ale lui Traian Băsescu și ale PDL.

Apoi trebuie să vorbim despre răzbunările politice pe care Traian Băsescu le-a îndreptat împotriva adversarilor politici deveniți pentru camarila băsesciană, dușmani politici, ceea ce a dus la acest comportament de încătușate și condamnare la ani grei de pușcărie doar pentru ca să se facă liniște pe scena politic a țării.

Traian Băsescu începe să se apropie de Elena Udrea, să-i pese de necazurile ei provocate de arestarea preventivă, să arunce reproșuri procurorilor și judecătorilor care au decis excesiv măsura arestării preventive a creației sale. De fapt, Elena Udrea, în mărturisirile lui Traian Băsescu, poate fi considerată proiectul său politic cel mai mare. Singura sa grijă, își continuă mărturisirea Traian Băsescu, este soarta Elenei Udrea. O crede nevinovată, în ciuda delațiunilor, crede că va fi achitată, pentru că el o cunoaște ca fiind o ființă care nu este în stare să ia o centimă din ceea ce nu este al ei.

Deja președintele Klaus Iohannis ar trebui să pună piciorul în prag, să-l trimită prin parcurile Bucureștiului pe Traian Băsescu, să dea cu ușa de pereți la CSM, pentru a-i forța să-și facă ordine în Parchete și instanțe de judecată. Doar președintele în funcție este în stare să rupă această inerție a poliției politice, pentru grabnica ei dezmembrare.

Acesta este primul pas ce trebuie făcut cu multă responsabilitate și, atenție, să nu care cumva să fie pus un lup paznic la oi.