24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi00
Suntem în plină desfășurare a ”Babelor”, dezbrăcarea celor nouă cojoace ale Babei Dochia, operațiune care ne identifică în postura celor cărora le va merge bine tot anul sau a celor care vor avea ”ghinion cât carul”.
Acest tip de judecată cu mari prejudecăți paranormale ar putea să ne explice ceea ce nu se poate explica, referindu-mă, fără doar și poate, la neînțelesul ARACIS. De fapt, când vorbim despre Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior te aștepți la o instituție serioasă, ce poate garanta îndeplinirea acestui deziderat atât de necesar astăzi într-o țară în care deficitul de educație a ajuns să provoace pagube directe și colaterale vieții de zi cu zi.
Dincolo de marile așteptări, pe care societatea le are de la școala românească, există un vizibil și nedrept dezechilibru de atitudine față de instituțiile de învățământ superior de stat și cele particulare. Într-o totală nedreptate se află universitățile cu capital privat, cele care aduc bani de acasă și de la studenți, pentru a reuși să se integreze în cerințele firești fixate de standardele europene ale unui învățământ superior de calitate, a căror diplome să poată fi recunoscute în întregul spațiu european al muncii.
Poate de aceea, ARACIS este chemată să fie nu numai un jandarm, ci mai ales un îndrumător pentru toți cei care se află în postura de a se dedica învățământului academic, pe bani privați, fără a lua nici un leu de la stat, ci, din contra, fiind jecmănit de stat cum de altfel sunt jecmănite toate firmele private din România, contribuabilul principal, susținătorul de drept și decisiv al Bugetului Național.
Atitudinea de zi cu zi a ARACIS este una denigratoare, una care dorește cu totdinadinsul „să culce la pământ universități”, exclusive cele private, cu o furie de neînțeles. Așa s-a întâmplat la Iași sau la Constanța, unde călăul de serviciu de la ARACIS a fost prof.univ.dr. Grigore Băciuț, mai vechea noastră cunoștință, cel care și-a permis să sfideze mediul academic căruia i se pare că-i aparține. Păcat de această mare confuzie, dar Grigore Băciuț ar putea, prin comportamentul său, să aparțină doar mediului carceral, spațiul în care astfel de manifestări sunt specifice celui care se recomandă a fi ”cel mai tare din parcare ( a se citi celulă)”.
Am făcut un simplu inventar cu anomaliile din rapoartele de monitorizare ale ARACIS, spre știință președintelui ARACIS, cel care se vede ofuscat de faptul că Universitatea Apollonia din Iași are atât de mulți prieteni , din varii medii, care i-au sărit în apărare și care s-au arătata siderați de atitudinea mârlănească a acestui Grigore Băciuț, cel care încă mai stă în funcție la ARACIS, după dezastrele pe care le-a produs la Constanța, dar și la Iași.
Iată un pasaj din răspunsul pe care Universitatea Apollonia din Iași îl transmite celor de la ARACIS, bănuiți încă de posedarea unei minime decențe necesare ducerii la bun sfârșit a misiunii lor.
”După opinia noastră, deși conducerea ARACIS s-a schimbat, structurile operaționale practică în continuare un stil polițienesc, de multe ori subiectiv, discreționar și nicidecum colegial. Am putea veni cu numeroase exemple. În urma unor asemenea vizite cu siguranță că ARACIS nu dispune de date reale în ceea ce privește situația unor instituții de învățământ, date care în mod evident sunt alături de realitate. Așa se face că în țară, dar și în același centru universitar coexistă „unități luate în vizor” pentru care rapoartele sunt totalmente negative, precum și instituții de învățământ superior în care situațiile flagrante sunt acoperite cu „bunăvoință colegială”. Putem aduce și în acest sens argumente.
Asemenea puncte de vedere care nu reflectă realitatea sunt posibile din mai multe cauze:
Persistența în mentalitatea unor evaluatori ARACIS a unui comportament arbitrar, distant și jignitor care împiedică evaluatorul să se apropie de realitatea lucrurilor;
Incompetența unor membri ai comisiilor ARACIS, reaua credință, superficialitatea;
Interpretarea greșită, totdeauna în defavoarea universității, fără a lua în calcul evoluția istorică a instituției;
Timpul extrem de scurt, practic inexistent, pentru a asculta argumentele corectoare ale conducerii la sfârșitul vizitei;
Informarea comisiei din rapoartele anterioare și preluarea din acestea a unor puncte de vedere și a unor concluzii mai mult sau mai puțin reale în domenii în care universitatea a realizat progrese remarcabile.
În scrisoarea noastră de răspuns am exemplificat cele de mai sus și am adus argumentele necesare. Din nefericire, aceste argumente nu au fost consultate sau chiar dacă acest lucru s-a întâmplat, a predominat subiectivismul tradițional”.
Am publicat în acest ziar in extenso Memoriul care este adus la cunoștința tuturor celor care pot să oprească această batjocură ”made in Băciuț”, pentru igenizarea spațiului în care trăiește, lucrează, învață și cercetează cei care fac parte de drept din mediu academic al țării.
Este un spațiu al elitelor în care nu ar avea de ce să pătrundă neica nimeni, numit pentru exemplificare, ca material didactic, Grigore Băciuț. Dați-l afară, domnule președinte, folosindu-vă de motivația ”Capul lui Moțoc vrem!” Și, dacă nu îngăduiți această dreptate, luați-vă de mână!
