Chelaru: Singura posibilitate permisă de Constituție referitoare la încuviințarea reținerii unui senator e să se aplice prevederile în vigoare

Potrivit senatorului social-democrat, în legătură cu pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor în cauză, urmează să se pronunțe Curtea Constituțională, în conformitate cu Constituția.

„Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituțională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel”, spune Ioan Chelaru.

În același sens, el menționează și Decizia Curții Constituționale nr. 990/2008 privind constituționalitatea dispozițiilor art. 150 alin.(3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 25 martie 2008) — referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului. Prin această decizie, spune senatorul PSD, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 150 alin.(3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri.

„În ceea ce privește cererile de reținere, arestare sau percheziție a senatorilor, în ceea ce privește majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a Senatului a acestora, sunt aplicabile (și în vigoare) următoarele prevederi: art. 24 alin.(4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăște asupra cererii cu votul secret al majorității membrilor săi; art. 173 din Regulamentul Senatului”, precizează Chelaru.

Astfel, față de jurisprudența Curții Constituționale și având în vedere dispozițiile legale și regulamentare, senatorul Ioan Chelaru consideră că „obligativitatea deciziilor Curții Constituționale generează, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin.(4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica art. 24 alin.(4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare”.

De asemenea, „obligativitatea deciziilor Curții Constituționale nu generează, pe cale de consecință, neconstituționalitatea unor prevederi similare din alte legi; astfel, cele două decizii ale Curții Constituționale referindu-se la două texte punctuale, nu putea antrena, de jure, și neconstituționalitatea directă a unor prevederi similare din alte legi, ci declanșau o obligație pentru autoritățile competente de modificare a actelor normative care cuprindeau dispoziții de natura celor declarate neconstituționale”.

Conform senatorului Chelaru, aplicarea de facto — cu ignorarea dispozițiilor legale în vigoare, neafectate de neconstituționalitate constatată printr-o decizie a Curții Constituționale — echivalează cu consacrarea rolului de legiuitor al Curții Constituționale. În acest fel, afirmă senatorul PSD, ar fi încălcat nu numai principiul separației și echilibrului în stat, ci s-ar crea grave probleme sub aspectul aplicării normelor. Practic, în absența unor dispoziții exprese, destinatarii unor norme juridice cu potențial de neconstituționalitate ar trebui să se simtă liberi să aplice, după bunul plac și după propria înțelegere, dispozițiile din legi — consideră Chelaru.

„În stabilirea temeiul legal al fundamentării unei decizii, nu se poate face abstracție de toate prevederile aplicabile și nu poate fi extrasă din sfera acestora acea categorie de norme care prezintă un potențial de neconstituționalitate, care însă nu a fost constată de autoritatea competentă; o asemenea conduită este inacceptabilă într-un stat de drept și nu reprezintă altceva decât reflexul statuării unui rol de legislator altei autorități decât cea a Parlamentului și o încălcare flagrantă a ordinii de drept”, spune, în final, senatorul social democrat.

Senatorii au respins, miercuri, solicitarea privind reținerea și arestarea preventivă a social-democratului Dan Șova, acuzat de săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu în dosarul privind fapte de corupție la companiile energetice Turceni și Rovinari.

Din totalul de 151 de voturi exprimate, 79 de voturi au fost în favoarea solicitării, iar 67 împotrivă. Cinci voturi au fost anulate.

Întrucât nu a fost întrunit votul majorității senatorilor, Senatul nu a încuviințat cererea de reținere și arestare preventivă în cazul lui Dan Șova. Votul a fost secret, cu bile.

Partidul Național Liberal va ataca la Curtea Constituțională articolul din Statutul deputaților și senatorilor în baza căruia Senatul a respins cererea DNA de încuviințare a arestării preventive a social-democratului Dan Șova, a anunțat prim-vicepreședintele PNL Teodor Atanasiu.

„Votul a fost interpretat de președintele de ședință, președintele Senatului, în conformitate cu Regulamentul (Statutul deputaților și senatorilor — n.r.). Noi considerăm că (rezultatul votului — n.r.) trebuie interpretat în conformitate cu Constituția și o să atacăm prevederea de Regulament și decizia luată în baza acestei prevederi la Curte. (…) Am dat juriștilor din Senat să formuleze până luni contestația pentru Curtea Constituțională și luni o vom discuta în grupul parlamentar și apoi o vom depune”, a afirmat, miercuri, Atanasiu.

El a explicat că nu poate fi contestată decizia, ci actul normativ care a stat la baza acestei decizii.

Potrivit art. 76 din Constituție, legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră. Art. 24, alin. (3) și (4) din Statutul deputaților și senatorilor, stipulează că: (3) Cererea ministrului justiției, însoțită de raportul Comisiei juridice, se supune spre dezbatere și adoptare plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, iar (4) Camera hotărăște asupra cererii cu votul secret al majorități membrilor săi.