Cristian Preda si-a lansat volumele „Dumnezeu a trântit telecomanda” și „25 de ani de democrație și câteva sute de partide”

Europarlamentarul Cristian Preda și-a lansat, vineri, la Librăria Humanitas – Cișmigiu, volumele „Dumnezeu a trântit telecomanda” (Curtea Veche Publishing, 2014) și „25 de ani de democrație și câteva sute de partide” (Editura Baroque Books & Arts, 2015) în cadrul unui eveniment moderat de jurnalistul Luca Niculescu, la care au participat ca invitați deputatul Theodor Paleologu și redactorul-șef al revistei Dilema Veche, Mircea Vasilescu. „Două vorbe vreau să spun despre cărți. Una este începută când fata mea, am venit în seara aceasta cu ea aici la lansare, cred că avea trei sau patru ani, Teodora, când am început să lucrez la această carte, acum are carnet de conducere, a durat ceva. Este vorba despre această cărțulie în care am strâns date despre toți cei care au vrut să-și facă un partid din ’90 încoace. Sunt mulți aventurieri, sunt peste 200 de partide care și-au încercat șansa la alegerile legislative, sunt alte câteva sute de formațiuni create pentru alegerile locale. Am publicat-o acum din două motive. Unul pentru că au trecut 25 de ani și am zis că e o cifră rotundă și merită să tragem o linie și să vedem, cine ce a făcut în ultimii 25 de ani, din perspectiva fabricării partidelor. Și, pe de altă parte, am aflat că se pune la cale o lege care va simplifica, din nou, producția de partide. Și am zis că e util pentru gazetari, oamenii din științe politice, pentru politicieni, chiar și pentru ei să vadă ce s-a întâmplat înainte, ce a fost până la partidele de astăzi. (…) Acestea au fost motivele legate de cartea ’25 de ani și câteva sute de partide'”, a declarat Cristian Preda. Despre cel de-a doilea volum „Dumnezeu a trântit telecomanda”, europarlamentarul a spus că l-a „încropit” din mai multe texte publicate în cotidianul „Adevărul”. „Inițial, era vorba să fac un soi de tribună politică, dar am zis că e bine să încerc altceva și am căutat inițial să scriu despre locuri despre care nu se scrie în România. Mărturisesc că am vânat astfel de subiecte și așa am ajuns să scriu despre Swaziland, despre Bhutan, dar și despre locuri mai cunoscute. De pildă, m-aș bucura să se vorbească mai mult în România despre politica din Thailanda, despre politica din Bangladesh, Bolivia și așa mai departe. Sunt, locuri, culturi politice, foarte interesante. Am căutat date și am cultivat, ca să zic așa, am gândit comparativ asupra politicii din aceste locuri, cu gândul, mereu, chiar dacă textul nu sugerează asta decât foarte discret, cu gândul la ce e și acasă. Sigur, timpul ne prinde din urmă și vă mărturisesc că nu aș fi crezut vreodată, când scriam despre Swaziland sau despre Bhutan, despre celebrul ‘indice al fericirii naționale brute’ nu mă gândeam că vom discuta despre lucruri atât de sinistre cum discutăm zilele acestea, tablouri ascunse în pereți sau lucruri absolut șocante dintr-o perspectivă antropologică”, a afirmat Preda. Europarlamentarul a adăugat că nu-și dorește să dea un ton extrem de serios asupra cărților sale, întrucât își dorește să fie privite de cititor și ca „o sursă de destindere”. „Cred că un rost al lor este și terapeutic. Dacă vedem că a existat un Partid al Muncii Birocratice poate că nu-l repetăm. (…) Partidul Muncii Birocratice l-am citat și îl citez de câtva timp pentru că puțini știu că a fost parte a Convenției Democratice. Vă mărturisesc că nu am știut atunci când votam CDR-ul în anii ’90 că votez și pentru Partidul Muncii Birocratice”, a spus Preda. Theodor Paleologu a vorbit, la rândul său, într-un stil degajat care-l caracterizează, despre ideea înființării unui partid, pornind de la perspectiva legislației simplificate în materie, o formațiune al cărui nume urma să fie „P2”, preluând, într-un fel, modelul M10 inițiat de Monica Macovei. „Cristi Preda știe deja, eu am avut ideea să creăm un nou partid care nu e repertoriat aici, pentru că prietena noastră comună, Monica Macovei, a creat un partid, M10, plecând de la litera cu care începe numele ei. Și, mă rog am fost necăjit că am rămas pe dinafară, necăjit că nu ne-a propus să intrăm și noi, dar mă gândeam că vreau să fac și eu partid cu numele meu, să înceapă cu P. Monica Macovei a spus că multe lucruri bune încep cu litera M. Și eu m-am gândit că mai multe lucruri bune încep cu litera P: Patrie, Patrimoniu, Patriarh. Și alte lucruri bune încep cu litera P. Și m-am mai gândit la nume consacrat, ca oamenii să recunoască sigla, m-am gândit la un nume consacrat din istoria politică a Europei, P2. Era faimoasa lojă masonică Propaganda Due, unde au fost și Berlusconi și… Și mă gândeam că îmi mai trebuie unul cu P, Papahagi e gata luat, anexat la M10, și, hai, Cristi Preda. Și am și anunțat pe Facebook chestia asta”, a spus deputatul, stârnind zâmbete și râsete din partea celor prezenți. Paleologu a continuat și a povestit cum Preda i-a replicat pe pagina sa de socializare anunțându-l că l-a dat afară din „partid”, întrucât a dezvăluit „secretul”. „El are o problemă cu datul afară, atât a fost dat afară de peste tot (din partidele în care a activat — n.r.) încât vrea și el să dea afară pe cineva. Deci, acesta ar fi partidul pe care vrem să-l vedem aici într-o ediție adăugită, mai cu seamă că acuma vor apărea mai multe partide, e o perspectivă. Deci, această cărticică, subțirică totuși, bănuiesc că, în vreo doi ani va deveni groasă, și sper că va deveni groasă. Și vrem și noi un capitol, acolo, la P2”, a spus deputatul în același stil ușor ironic spre amuzamentul celor prezenți. Mircea Vasilescu a rezumat ca un comentariu la cele două volume, că ambele reprezintă rezultatul unei munci sistematice. „Aceste cărți care sunt, una, o culegere de articole, și, alta, o listă, cum, de altfel chiar el spune în introducere, nu are altă pretenție decât aceea că e o documentare, aceste cărți sunt rodul unei munci sitematice și a unui spirit sistematic. Nu sunt ceea par la prima vedere”, a spus redactorul-șef al revistei „Dilema Veche”. Între ideile lansate în discuție de Luca Niculescu s-a regăsit și cea legată de faptul că se vorbește prea puțin în spațiul public, în mass-media, despre viața politică a altor state de pe alte continente, lăsându-se impresia că „în România există numai România”. Un posibil răspuns la tema lansată a fost oferit de Mircea Vasilescu. „Mă mir, de ani buni, că în România există numai România și că preocuparea pentru ce e dincolo de Curtici e atât de slabă. Ne mai interesează lucruri de prin Europa sau de prin America, dar preocuparea pentru Africa, pentru Asia, pentru Indonezia, pentru țările astea de care e vorba în carte, e practic nulă. (…) O explicație ar fi că, în ultimii ani, suntem foarte centrați pe actualitatea internă, dar nu pe aia reală, ci pe aia construită de tot felul de televiziuni și de tot felul de zgomote. Și ni se pare că din asta trăim. E o greșeală de percepție publică. Uneori e chiar important, asta se vede foarte din această carte, să vedem cum se desfășoară alegerile în Indonezia. Poate că înțelegem, mai ales când explică un om cum este Cristi Preda, înțelegem mai bine ce e cu România, dacă suntem atenți la alegerile din Indonezia sau, de nu știu mai unde. N-aș vrea să fiu categoric, dar este un soi de provincialism în care ne tot scăldăm, care nu e de bun augur „, a declarat Mircea Vasilescu.