Cum ar fi viața în alte părți ale sistemului solar: Mercur

Soarele s-a aprins în urmă cu 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite și planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite și gigante gazoase, sunt mult mai masive decât cele terestre.

Cum ar fi să pășim pe fiecare dintre aceste lumi care formează sistemul nostru solar? Cum ar fi resimțită gravitația pe Mercur, cât ar dura o zi pe Venus sau cum ar fi vremea pe Titan? Site-ul SPACE.com încearcă să ofere un răspuns la aceste întrebări.

Mercur
Cu fluctuațiile sale extreme de temperatură, Mercur nu este o planetă ce va putea fi vreodată colonizată de oameni. Dacă însă, printr-un efort de imaginație, am ajunge să întemeiem o colonie pe cea mai apropiată planetă de Soare, cum ar fi viața acolo?

Până în prezent doar două sonde au ajuns până la Mercur. Prima, Mariner 10, a realizat câteva survoluri ale planetei în 1974, dar a putut observa doar jumătatea planetei expusă la razele Soarelui. De cealaltă parte, sonda Messenger, aparținând NASA, a reușit să pătrundă pe orbita planetei, în martie 2013, iar datele transmise le-au permis oamenilor de știință să cartografieze întreaga suprafață a lui Mercur.

Fotografiile realizate de sonda Messenger au indicat faptul că la polii acestei planete există apă înghețată, care rezistă în această formă pentru că se află mereu în întuneric. Exploatarea acestor resurse de apă ar putea reprezenta un prim pas evident pentru eventualii coloniști, însă ridicarea unor baze la polii lui Mercur nu este chiar o idee bună, conform lui David Blewett, cercetător în cadrul programului sondei Messenger.

„Zonele polare de pe Mercur ne-ar putea oferi o oarecare protecție de Soare, dar este extrem de frig în acele regiuni aflate permanent în întuneric, iar frigul extrem ridică o altă serie de probleme”, a declarat Blewett pentru SPACE.com.
O alternativă adusă în discuție de Blewett ar fi ridicarea unei baze în apropierea calotelor polare, poate în interiorul unui crater și menținerea unei exploatări de gheață la pol. Chiar și așa, coloniștii de pe Mercur ar trebui să înfrunte niște variații de temperaturi cu adevărat extreme: ziua temperaturi de până la 430 de grade Celsius, iar noaptea de — 180 de grade Celsius.

Oamenii de știință credeau la un moment dat că Mercur era în rotație sincronă cu Soarele — adică o anumită parte a planetei este mereu expusă Soarelui pentru că mișcarea de revoluție a acestei planete se desfășoară în aceeași unitate de timp cu mișcarea în jurul propriei axe. În prezent însă astronomii au ajuns la concluzia că o zi pe Mercur durează cât aproape 59 de zile pe Pământ, iar un an pe această planetă este similar cu 88 de zile pământene. Privind de pe Mercur, traiectoria pe cer a Soarelui este ciudată din cauza interacțiunii dintre viteza de rotație a planetei în jurul propriei axe și orbita sa foarte eliptică în jurul Soarelui.

„(Soarele) răsare din est și pornește spre vest apoi se oprește și se întoarce puțin spre est, după care pornește din nou spre vest și apune”, explică Blewett, adăugând că pe cerul lui Mercur Soarele se vede de 2,5 ori mai mare decât se vede de pe Pământ.

În plus, în cursul unei zile, cerul lui Mercur are culoarea neagră, nu albastră, pentru că această planetă nu are o atmosferă capabilă să reflecte lumina solară. „Aici pe Pământ, la nivelul mării, moleculele de aer se ciocnesc de miliarde de ori pe secundă. Însă pe Mercur, atmosfera, sau ‘exosfera’, este atât de rarefiată încât practic atomii din ea nu intră niciodată în coliziune unii cu alții”. În aceste condiții, pe cerul nopții, stelele văzute de pe Mercur nu sclipesc așa cum se întâmplă pe Pământ.

Foto: (c) Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington/NASA/ Space.com

Fără atmosferă, Mercur nu are nici fenomene meteorologice, așa că măcar din acest punct de vedere, eventualii coloniști nu vor trebui să-și facă probleme cu privire la pericolul producerii unor furtuni ca pe Pământ sau pe alte planete din sistemul solar. În plus, cum Mercur nu are nici oceane de apă și nici vulcani activi, coloniștii ar fi feriți și de fenomene de tip tsunami sau de erupții vulcanice.

Cu toate acestea, și pe Mercur se pot produce dezastre naturale. „Suprafața acestei planete este expusă impactului cu meteoriți de toate dimensiunile”, conform lui Blewett, în absența atmosferei care să distrugă meteoriții mai mici, prin frecare, așa cum se întâmplă pe Pământ. De asemenea, coloniștii ar fi în pericol și din cauza cutremurelor.

Mercur are 2/5 din dimensiunea Pământului și o gravitație similară lui Marte (de 38% din gravitația terestră). În asemenea condiții, am putea sări de de trei ori mai departe pe Mercur decât o facem pe Pământ, iar obiectele grele ar fi mult mai ușor de ridicat.

Nu în ultimul rând, coloniștii nu se vor putea bucura de o legătură rapidă cu cei de acasă. Semnalele transmise de pe Mercur ajung pe Pământ în 5 minute.