24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Se pare că, la capitolul politică externă, iar rămânem singurii sau printre puținii care primesc șuturi în fund, de această dată de la Federația Rusă. Toată Uniunea Europeană a sărit în sus și a amenințat Kremlinul cu tot felul de sancțiuni, de la cele politice la cele economico-financiare.
Ungaria, Slovacia, Grecia, Spania, Bulgaria, Italia, Cehia – sunt țări care nu mai agreează poziția de a sancționa Rusia, încercând să se adapteze pe formatul negocierilor pe care le-a avut Germania și Franța cu Federația Rusă la Minsk, cu privire la poziția Federației Ruse față de conflictul din Ucraina.
A rămas România să plătească rușilor toate oalele sparte, căci noi nu ne schimbăm punctele de vedere, atâta timp cât am fost învățați de istorie să fim de încredere, hotărâți și deciși să rămânem fermi până la capăt. Doar prin trădare am mai ieșit din cadru atunci când am evitat ușa din față, preferând scările de serviciu și dispariția în ceață, să nu dăm nas în nas cu adevărul pe care nu am ezitat să-l mutilăm cu tot felul de operații estetice.
Experimentul Traian Băsescu din aprilie 2010, prin care România a încercat să-și facă temele pentru acasă, teme dictate de Angela Merkel lui Traian Băsescu, a transformat spațiul nostru mioritic în cel mai mare laborator în aer liber al UE, laborator în care s-a experimentat și MCV-ul, acest cartonaș galben arătat României pe Justiție, oferindu-ne cel mai bun camuflaj al corupţiei, purtată pe străzile țării în spatele vocalizelor puterii de atunci, emanate din toți rărunchii că ea luptă să asigure independența Justiției. Și dă-i și dă-i! Și dă-i și dă-i! Astfel, astăzi, reușim să descoperim care sunt rezultatele acestei lupte, dusă pe viață și pe moarte, cu flagelul mileniului III, corupția. Sute de milioane de euro luate de principalii artizani ai regimului Traian Băsescu sub formă de parandărăt, de comisioane de 10-20% din valoarea afacerilor derulate pe bani public. De la Traian Băsescu via Emil Boc și Vasile Blaga, la Elena Udrea, Gabriel Sandu, Dorin Cocoș, Gheorghe Ștefan, Adriean Videanu, Roberta Anastase. Această țeapă, luată de poporul român, ar trebui să ne fie, în cele din urmă, de învățătură de minte. Să reușim și noi, în acest ultim ceas, să învățăm ceva. Să luăm aminte de ce poate să ni se întâmple dacă ne investim toată încrederea în aleșii noștri, superficiali și hăhăitori.
Nu putem să ne facem că nu s-a întâmplat cu noi nimic, în timpul mandatelor prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Nu putem uita că am suferit, că am fost umiliți și batjocoriți, în numele luptei împotriva corupţiei, a independenței Justiției. În acel deceniu, devenit azi de tristă amintire, am fost torturați de același sistem de poliție politică, construit pe structura instituțiilor sistemului judiciar, implicat în asigurarea respectării legii. Am avut un deceniu de luptă împotriva corupției pentru a elibera drumul ocupat de adevărații corupți. Această realitate poate fi ilustrată de următoarea anecdotă: În fața Zidului Plângerii de la Ierusalim doi evrei se roagă la Dumnezeu. Unul sărac și unul bogat. Săracul îl invocă pe Dumnezeu, cerându-i o sută de dolari. Bogătașul îi cere un milion de dolari. Săracul, flămând și fără speranțe, se roagă aproape strigând: Dă-mi Doamne o sută de dolari, că-mi moare familia de foame! Enervat de atâtea zbierete milionarul îi dă o sută de dolari, spunându-i, în același timp: ”Hai, ia de la mine o sută de dolari și nu-i mai ocupa timpul lui Dumnezeu, care trebuie să se ocupe de alții care au cereri cu adevărat serioase!”
Nu mai vorbim de hoții din categoria celor descoperite la vămile de Est sau cele din Vest ale țării sau la controlorii CFR. Nu mai este vorba de acei câțiva lei sau câteva sute de lei, dosite prin coșurile de gunoi sau prin chiloțeii personalului. Vorbim despre milioane de euro transportate în genți, pungi, valize, TIR-uri, de diverse persoane de încredere, prieteni de nădejde, care nu au ezitat, la primul colț pe care l-a făcut legea, să iasă din încercuire și să-i denunțe, încercând să scape de povara numelui, pe spatele căruia au trăit zece ani în mare lăfăială. Din plajele selecte de la Monte Carlo s-a ajuns în celulele arestului preventiv, cu WC-ul ascuns după pernă.
Dar, de reținut se rețin faptele și mai puțin dimensiunea prejudiciului. Ori fura un ou, ori fura un bou, tot hoție se cheamă. Ceea ce mă face să cred că adevăratul bou a fost cel care s-a chinuit o viață întreagă să fure un ou. Restul ține de mărturia celor care au ajuns să dea azi cu subsemnatul în fața procurorilor DNA. Se pregătește stația Traian Băsescu. Deocamdată este la stadiu de săpături subterane. Mulți se înghesuie deja la Scorviștea să nu piardă prim planul. Puțini sunt cei care știu că săpăturile îl vor scoate pe Traian Băsescu în curtea Casei Albe.
