Datele publicate de Eurostat arată că numărul copiilor din UE 28 a fost mai mic cu 10 milioane în anul 2014 comparativ cu 1994, ponderea acestora în totalul populației scăzând în toate statele membre, cu excepția Danemarcei. Dacă, în 1994, persoanele cu vârsta de până la 15 ani reprezentau 18,6% din populația Uniunii Europene, în 2014, aceștia reprezentau doar 15,6% din populația blocului comunitar. În cazul în care tendința se va menține, în 2050, copiii vor reprezenta doar 15% din populația UE. Irlanda a avut, în 2014, cea mai mare pondere a copiilor în totalul populației, de 22%, urmată de Franța (18,6%) și Marea Britanie (17,6%). La polul opus, s-a aflat Germania, unde copiii reprezintă 13,1% din populație. Media la nivelul UE este de 15,6%, iar România se situează imediat sub această medie, cu o pondere de 15,5%. Eurostat estimează că, în 2050, copiii vor avea o pondere de 15,2% în populația României, în condițiile în care vor fi 2,728 milioane, față de 3,095 milioane în 2014 și 4,878 milioane în 1994. Raportul Eurostat mai arată că, la nivelul UE, vârsta medie la care tinerii părăsesc casa părinților era de 26,1 ani în 2013, dar există diferențe semnificative în rândul statelor membre. Țările nordice sunt de departe țările unde tinerii părăsesc cel mai devreme casa părinților, vârsta medie fiind de 19,6 ani în Suedia, de 21 de ani în Danemarca și de 21,9 ani în Finlanda. La polul opus se situează tinerii din Croația, care părăsesc casa părinților la vârsta medie de 31,9 ani, urmați de cei din Slovacia (30,7 ani), Malta (30,1 ani) și Italia (29,9 ani). În România, vârsta medie la care tinerii părăsesc casa părinților era de 28,5 ani în 2013, peste media din UE. De asemenea, chiar dacă în fiecare țară membră a UE fetele tind să plece din casa părinților mai repede decât băieții, cele mai mari diferențe între cele două sexe se regăsesc în Bulgaria (26,8 ani pentru fete și 31,3 ani pentru băieți), România (26,2 vs 30,7) și Croația (30,2 vs 33,7).