I-A LUMINAT DUMNEZEU MINTEA

Adi Cristi

Traian Băsescu continuă să joace în Liga I a politicii românești, chiar dacă nu mai are echipă, nu mai are partid. Se are doar pe sine. El și gura lui. El și tupeul său. El și abisurile, pe care le descoperă, din când în când, în fața celor cu care nu ezită să intre în conflict. În afara conflictelor nu există nici o firimitură de Traian Băsescu. El a demonstrat că nu poate fi altceva decât conflictul în integralitatea lui. Nu o parte, nici o bucată, ci întregul pe lângă care să nu mai încapă nimic. Dacă vrei să cunoști trepidația totală, mult mai mare decât aceea pe care ți-o oferă un cutremur cu magnitudinea de grad 9 pe Scara Richter (magnitudine la care se produc modificări de relief majore), atunci urmărește-l pe Traian Băsescu în războiul său declarat împotriva sistemului de el creat, pe când era președintele jucător. Astăzi, face ceea ce au făcut ceilalți politicieni, rămași atunci în afara îmbrățișărilor sale, critică și se luptă cu Morile de Vânt, țipând și urlând ca din gură de șarpe, amenințând în stânga și-n dreapta, trăgând semnalele de alarmă, începând cu cel de la trenurile care circulă în regim de personal și până la semnalele de alarmă activate de scurgerile radioactive.

Dacă în timpul mandatelor sale prezidențiale îndrăznea cineva să facă scandal, invocând drepturile și libertățile omului, față de o justiție abuzivă, atunci același Traian Băsescu sărea în șa și dădea bice până la Bruxelles pentru a arăta europenilor cu papion că în România se dau atacuri grosolane la adresa independenței justiției. Pentru că astfel de uimiri și nedumeriri (firești pentru cineva nevinovat, săltat de mascați cu noaptea în cap, dus în arest preventiv, acolo unde i se construia dosarul ce ajungea să fie în cele din urmă un dosar politic) erau din ce în ce mai mari s-a mers pe construirea unui grup de presiune portocaliu la Curțile Europei, astfel încât, președintele jucător să nu mai pară singurul care se teme de moartea independenței Justiției. Monica Macovei, Cristian Preda, Elena Băsescu,  et.comp. europarlamentarii pedeliști, au devenit astfel batalionul de asalt, cel care ponegrind România, încerca să credibilizeze strigătele de luptă ale unui președinte care era astfel colorat ca fiind omul ajuns  în stare să păzească turmele de oi din interiorul și exteriorul  arcului carpatic.

Astăzi, același luptător, cu patimă în toate, se dovedește a fi cel mai mare laș din istoria lașității, cel care se face că nu a mâncat usturoi timp de un deceniu și nici gura nu-i miroase. Această constatare devine ridicolă, fiind chiar explicată: ”Atunci nu eram un om liber, eram președinte și nu puteam să mă exprim așa cum aș fi dorit, cum o fac astăzi”. O declarație nu numai aiuritoare, dar care ne face să descoperim că în persoana lui Traian Băsescu România a avut un președinte oligofren, cel puțin și paranoic cel mult.

Acum, după ce pe surse simte cum se apropie citația procurorilor DNA spre Scroviște, Traian Băsescu o face pe-a moralistul de serviciu: „Aș vrea să mai spun un lucru în care cred mult: în raport cu omul, cu individul, că e deputat, că e cetățean, fost ministru, indiferent cine e, instituțiile statului sunt extrem de puternice, omul e o gâză în fața instituțiilor statului, singura pavăză e Constituția și drepturile omului. Deci, asta e singura pavăză și așa cum au trebuit 10 ani să conştientizăm cât e de important să avem o justiție independentă, cred că am ajuns la stadiul în care trebuie să îi conștientizăm pe români cât de important e să li se respecte drepturile în raport cu justiția, și cu instituțiile statului, sănătatea și așa mai departe(…)Procurorii nu arestează, ci judecătorii. Problema e care sunt raporturile între judecători și procurori. Cum aplici noul Cod Penal? Cu toată brutalitatea sau cu discernământ? Dacă a falsificat probe sau a ucis, dacă e într-o bandă de asta de crimă IT, într-o bandă de crimă organizată, sigur, trebuie să îl arestezi. Dar cu unu care e acuzat de fapte de corupție de acum ani de zile pentru ce îl mai ții arestat?”.

Toată pledoaria sa este astfel canalizată spre cazul Elena Udrea, recunoscând singur că, într-acolo și el bate cu astfel de apropouri.

Mai mult, ca o măsură de prevedere, pentru a-l atenționa pe procurorului cutărică sau cutare că el este Băse Duru din parcare, lasă să se i se prelingă pe corzile vocale observația: ”Aflasem și mi se pare deranjant ca niște procurori, mă iau și eu după declarații unor oameni propuși pentru arestare preventive, date în fața judecătorului, domne mi s-a spus că mă arestează dar dacă spun ceva despre Băsescu, eu cred că la asta ar trebui imediat să se sesizeze CSM. Dacă vreun procuror vrea să știe ceva, mă duc eu și îi spune din ceea ce pot să îi spun din mandatul meu, nu să îl întrebe pe unul care e suspectat de fraude. Sunt unii care caută scalpuri să pună la cingătoare”.

Unii cred că iată, lui Traian Băsescu ”i-a luminat Dumnezeu mintea” sau să fie vorba doar de un nou incendiu devastator în spațiile publice ale politicii românești?