24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Suntem în plină sărbătoare a muncii. Ne place sau nu astăzi sărbătorim ziua internațională a muncii. O sărbătoare mai mult sindicalistă decât una dedicată. Toți suntem sau ne place să credem, oameni ai muncii. Oameni implicați în a produce plus valoare. Oameni care avem o anume conștiință de sine, care ne salvează de la inutilitate, astfel încât, credința în valorile morale ale muncii să fie nu numai explicată, cât mai ales și asumată.
O sărbătoare care ne obligă, în primul rând, la conștientizarea rolului pe care fiecare dintre noi încearcă să-l dea relației pe care individul o stabilește cu societatea.
O zi de sărbătoare, o zi în care se iese la iarbă verde, în care se mănâncă mici și se bea bere. O zi de petrecere câmpenească, ce poate fi mutată printre blocuri sau la margini de oraș. Totul e ca grătarele să sfârâie, muzica să ne întovărăşească, iar berea să-și facă datoria de a ne astâmpăra setea și bucuria de a petrece cu cei dragi, cu cei cunoscuți sau chiar cu cei nimeriți întâmplător în același spațiu verde cu noi.
1 Mai muncitoresc a devenit, după 25 de ani de capitalism, doar un simplu 1 mai, atâta timp cât muncitorimea s-a dovedit a fi acea clasă care a reușit să meargă în Paradis. Avem sau nu avem dreptate, avem sau nu avem răspunsuri la toate întrebările zilei, avem sau nu avem răbdarea de a aștepta să ni se întâmple ceva bun, totul e să fim conștienți că nu mai există nimeni acolo sus, undeva, care să lucreze pentru noi, care să aibă grijă de noi, care să ne pună câte ceva în mâna rămasă întinsă, cerșind în tăcere supraviețuire, cel puțin.
Suntem departe încă de a ne asuma pe cont propriu destinul, viața de zi cu zi, de a înțelege că totul depinde de noi, de ceea ce facem singuri pentru noi, de ceea ce dăm societății pentru ca și ea să ne întoarcă un bine, un ajutor, o pensie, fie ea și simbolică, dacă termenul de mizeră este mult prea împovărător.
Suntem ceea ce suntem, așa cum ar trebui să înțelegem că nu putem avea altfel de conducători decât cei pe care îi merităm. Din ce în ce mai găunoși ne descoperim a fi. Din ce în ce mai șubrezi, mai plini de putregai, ne descoperim că suntem. Nu mai putem vorbi de excepții. Nu mai putem vorbi de exemple negative, atâta timp cât, iată, marea majoritate a conducătorilor noștri, a aleșilor noștri, sunt cercetați pentru varii motive, pe care anchetatorii le încadrează în rândul infracțiunilor. Dacă nu vom putea vorbi de excese de zel din partea procurorilor, dacă totul se va confirma, însemnă că toți conducătorii noștri aleși sunt infractori, ceea ce mă face să cred, pe cale de consecință (amintind că noi avem conducătorii pe care îi merităm) că, la rândul nostru, toți suntem infractori! Oare așa să fie?
Adevărul și în cazul acesta, să se afle la mijloc? Devine incredibilă această incursiune a DNA prin toate primăriile și consiliile județene ale țării, de unde sunt adunați conducătorii, pe diferite motive, de abuz în serviciu sau de corupție! Vorbim de o descătușare de forțe nemaiîntâlnite în Europa, în urma căreia se imaginează o curățenie de primăvară decisivă.
Cred că, o astfel de acțiune este binevenită doar dacă instituțiile de forță, SRI, DNA, ICCJ își demonstrează bună credința prin acțiuni de curățire internă, prin trimiterea în judecată a tuturor celor care, din interiorul acestora, l-au slujit pe Traian Băsescu.
Chiar dacă astăzi este 1 mai (sau mai ales că este această zi), nu putem să nu vorbim despre cel care a umilit și batjocorit acest popor, dar care astăzi începe să vorbească, în primul rând despre cei care au fracturat independența justiției, din interiorul acesteia, crezând că sunt apărați de sloganul purtat din gură în gură, acelea prin care se asigura intangibilitatea Justiției, indiferent de ceea e se întâmpla în spatele ușilor ei, închise:
„Dacă nu ar fi trebuit să îmi apăr mandatul, aș fi ținut gura închisă. Îmi pasă de țara asta și simt nevoia să vorbesc! Ei sunt numiți toți. Cei care arestează azi și batjocoresc, nu sunt aleși, ci numiți, cu niște interese. Dacă o să am ocazia, eu voi vorbi! Sunt arestări fără discernământ. Un om ținut arestat 5-6 luni devine o victimă, pentru că el va fi condamnat de către judecători din solidaritate cu procurorii.
De ce credem că un procuror sau un judecător e un Dumnezeu din punct de vedere moral? Sunt procurori și judecători corupți cum sunt și politicieni corupți. Eu aș trimite DNA-ul să-i aresteze pe judecătorii care au tergiversat restituiri timp de 8-10 ani cu ajutorul procurorilor”.
Tot ceea ce spune azi Traian Băsescu este adevărat, doar că aceste adevăruri nu sunt de azi, de ieri, ele au fost construite în cei zece ani de mandat, drept pentru care primul aresta ar trebui să fie el, apoi Daniel Morar și nu în ultimul rând Laura Codruța Kovesi, împreună cu toți procurorii și judecătorii care au viciat profund spiritul dreptății.
Deocamdată sună doar DNA la ușile aleșilor. Oare până când?
