E TIMPUL SĂ-L SĂLTĂM!

Liber la anchetă. Așa sună o veste care, chipurile, a străbătut oceanul, înotând pe ruta Atlantic, Mediterana, Marea Neagră, Dunăre și, mai apoi, pe Dâmbovița în sus, până în capitala României care, contrar așteptărilor, a fost astfel blagoslovită. Pentru a nu spori confuzia să încerc să decriptez acest mesaj, fără ca să țin cont de posibila sa citire cu ochiul liber, fără prea multă analiză comparativă. Este ceea ce spune: liber la anchetă se scrie, liber la anchetă se citește.

Mult mai complicată devine logica în momentul în care se pune întrebarea ”cine?” pentru a se afla subiectul principal al acțiunii. Ei bine, la această întrebare, răspunsul are capacitatea de a domina realitatea, de a se recupera în forma lui Traian Băsescu. Telegrama venită de peste ocean, nu se știe sau nu se spune de la cine, îl implică pe președintele jucător într-un dosar cu trafic de armament. Vorbim despre ”răpirea din Irak” și despre dosarul ”Armament”, dosare ce se cer a fi de secretizate, pentru a pune punct unui spectacol grotesc, pe care Traian Băsescu continuă să-l joace în fața proștilor, a celor are încă mai stau cu gura deschisă să-i asculte aberațiile existențialiste.

Parchetul Militar este pregătit să redeschidă dosarul răpirii din Irak, dosar în care se reiau acuzele procurorului Ciprian Nastasiu, fugărit între timp din Parchet, după ce a îndrăznit să gândească faptul că Traian Băsescu ar putea să fie amestecat în toată mizeria numită doct ”răpirea jurnaliștilor români din Irak”.

Ne place să credem că americanii îmbulziți în Casa Albă ar avea grija noastă, ar ține cont de toate mișcările post-prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Astfel, s-ar crede că nu mai pot americanii de grija noastră. De telenovelele noastre cu Traian Băsescu și Elena Udrea. Șopârla cu ”traficul de armament”, practicat în regimul Traian Băsescu, este una a cărei coadă nu poate fi ruptă, care trezește interesul real americanilor, cei care, din 2001, au învățat să sufle și în iaurtul scos direct din congelator, atunci când prind un fir cu traficul de armament, destinat fie unor grupări teroriste sau de ”eliberare națională”.

Nu știu dacă telegrama a sosit la DNA sau pur și simplu ”pe Dâmbovița în sus”, ca o figură de stil. Ceea ce știu, cu siguranță, este vânzoleala pe care o provoacă în țară, atât Traian Băsescu, cât și cei care au spiritul lui.

Se încearcă să se spere, pentru a-i pune călcâiul pe aortă, că dosarul ”Răpirea din Irak”, dar și cel cu ”traficul de Armament” vor fi de secretizate. Unii cred sau speră că așa se va întâmpla, alții mai fac o cruce peste această temerară acțiune, fiind sceptici în ceea ce privește amestecul peste măsură într-un domeniu care de mult nu ne mai aparține nouă, românilor, chiar dacă se spune că subiectul principal în cauză este inepuizabilul Traian Băsescu. Cred că pe această pistă nu se va intra încă 40 de ani, pentru a se respecta scadența impusă de lege de secretizării. La peste 100 de ani, Traian Băsescu va fi chemat în justiție să dea seamă pentru ceea ce a făcut în aceste dosare. Noi avem răbdare să-l așteptăm și atunci, căci ar trebui să știe că nimic și nimeni nu este dispus să-l ierte pentru întreaga batjocură și umilire la care a fost supus poporul român timp de un deceniu.

Știind că nimeni nu-l poate atinge, președintele jucător continuă să țină mingea la el și să alerge de unul singur pe un alt teren decât cel pe care se joacă adevăratul meci.

Cred că mass media ar trebui să sesizeze deja capcana în care a fost împinsă de retorica băsesciană, astfel încât să facă imediat pasul înapoi, să-l lase în plata Domnului pe cel care, în ultimul timp, dă dovadă de incoerență, mișcări browniene, victimizări, răfuieli, amenințări, mârlănie.

Cea mai simplă mișcare, pe care ar trebui să o facem, este ”pasul înainte”, pas ce-l poate lăsa în ofsaid pe Traian Băsescu, făcându-l să se trezească în afara jocului. Ne luat în seamă, Traian Băsescu riscă să devină un inadaptat, un om fără conținut. Această mișcare poate fi fatală pentru cel învățat să dezbine, să facă rău, să ucidă ordinea și disciplina, să agite și să ațâțe, să umilească și să batjocorească de la cel care i se împotrivește, nefiind de acord cu el, și până la poporul care l-a ales și l-a lăsat să-și termine celor două mandate, doar pentru a scăpa, în cele din urmă, de el.

Acum, Traian Băsescu nu crede că și-a încheiat misiunea celor zece ani de Cotroceni. El vrea să mai ocupe pagina întâi a mass mediei încă zece ani, pentru că, nu-i așa, trece la operațiunea de a-și apăra mandatele, pe care le-a avut ca președinte în fruntea țării.

Despre felul în care și-a gândit această strategie vom mai discuta. Astăzi suntem blocați în cutia poștală, în așteptarea telegramei: Băsescu – Stop! Armamente – Stop! Răpire – Stop! D(e) N(e) (i)A durerea de cap! E timpul să-l săltăm!