Proiect: Şcolile să ajute la identificarea copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

Şcolile vor fi obligate să informeze serviciile de asistenţă socială cu privire la copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, pentru a exista o evidenţă clară a acestora şi pentru ca situaţia lor să poată fi monitorizată, potrivit unui proiect de act normativ al Ministerului Muncii.Ministerul Muncii, Familiei, protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre pentru aprobarea procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, document care vizează sprijinirea şi eficientizarea procesului de identificare a tuturor copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, dar şi a celor care au revenit în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni.Documentul prevede modalităţile concrete prin care unităţile şcolare şi serviciile publice de asistenţă socială trebuie să colaboreze astfel încât acestei categorii de copii să îi poată fi acordată atenţia de care au nevoie din partea autorităţilor locale.Conform prevederilor Legii nr. 272/2004, încă din anul 2005 serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a monitoriza şi analiza situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială şi de a realiza activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa. „După nouă ani de implementare a prevederilor Legii nr. 272/2004, se constată încă deficienţe în îndeplinirea atribuţiei de monitorizare şi analizare a situaţiei copiilor din unitatea administrativ teritorială, inclusiv a celor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate”, se arată în nota de fundamentare care însoţeşte documentul.Astfel, serviciul public de asistenţă socială va solicita situaţia copiilor cu părinţi plecaţi, anual, în ultimul trimestru al anului, unităţilor şcolare care funcţionează pe raza lor administrativ teritorială.După primirea datelor, serviciul public de asistenţă socială va avea obligaţia să verifice dacă pentru toţi copiii care au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate sau părintele unic susţinător, părinţii şi-au îndeplinit obligaţia de notificare a serviciului public de asistenţă socială şi cea de desemnare a persoanei care să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului pe perioada absenţei lor din ţară.În situaţia în care constată că nu există persoana desemnată de către instanţă, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a informa persoana în îngrijirea căreia se află copilul cu privire la prevederile legale în vigoare.”Persoana care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unui copil cu părinte/părinţi plecaţi la muncă în străinătate are obligaţia de a pune la dispoziţia serviciului public de asistenţă socială toate datele şi informaţiile pe care le deţine cu privire la adresa la care pot fi contactaţi părinţii în străinătate şi de a face dovada că menţin legătura cu aceştia. Serviciul public de asistenţă socială realizează lunar vizite la domiciliul persoanelor desemnate de instanţă, în vederea informării şi consilierii acestora cu privire la răspunderea ce le revine în creşterea şi îngrijirea copilului. Ulterior, vizitele vor fi realizate trimestrial”, se arată în documentul citat.În situaţia în care se constată scăderea randamentului şcolar, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială va informa în scris învăţătorul/dirigintele copilului, care are obligaţia de a solicita sprijinul consilierului şcolar. De asemenea, dacă în urma evaluării se constată că există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a copilului, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială va solicita sprijinul unui psiholog, în vederea includerii acestuia în cadrul unui program de consiliere psihologică.”Dacă la nivel local nu există psiholog, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială solicită sprijinul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului”, se arată în nota de fundamentare.Dacă în trei luni de la înscrierea la şcoală a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, situaţia şcolară şi integrarea acestuia în mediul şcolar nu se îmbunătăţesc, învăţătorul/dirigintele, cu aprobarea directorului unităţii de învăţământ, are obligaţia de a solicita sprijinul consilierilor şcolari din cadrul centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională.Documentul reglementează şi activităţile pe care reprezentanţii serviciilor publice de asistenţă socială le pot desfăşura pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin în ceea ce priveşte lucrul cu această categorie de copii. Astfel, aceştia trebuie să urmărească menţinerea relaţiilor personale ale celor mici cu părinţii care sunt plecaţi la muncă în străinătate, să organizeze programe de educaţie parentală destinate părintelui sau persoanelor care se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului afectaţi de migraţie şi să organizeze întâlniri cel puţin trimestriale cu persoanele care se ocupă de creşterea şi îngrijirea copiilor.Lucrătorii sociali trebuie să faciliteze menţinerea unui contact permanent între reprezentanţii unităţii de învăţământ pe care o frecventează copilul şi persoana în grija căruia acesta a fost lăsat de părinţi, să încurajeze părintele sau persoana în grija căreia a fost lăsat copilul şi cadrele didactice să stabilească acorduri de învăţare, adecvate nevoilor acestora, care să cuprindă în mod explicit scopurile, aşteptările şi responsabilităţile ce revin şcolii şi familiei, dar şi să sprijine părintele în utilizarea unor metode de consiliere care să faciliteze comunicarea în familie, rezolvarea problemelor etc.Proiectul pus în dezbatere publică stabileşte şi criteriile şi procedurile de lucru pentru reprezentanţii serviciilor publice de asistenţă socială pentru a se asigura, astfel, identificarea tuturor copiilor care necesită sprijin din partea autorităţilor cât şi preluarea lor în evidenţele autorităţilor de la nivel local.Astfel, pentru identificarea situaţiilor de risc la care sunt supuşi copiii şi familiile acestora, specialiştii propun un model de fişă de observaţie care să poată fi uşor de completat atât de reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială, cât şi de alţi profesionişti care intră în contact cu copilul.”În urma completării sau, după caz, primirii acestui document, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială merg să evalueze situaţia copiilor, pe baza unei fişe de identificare a riscurilor, în baza căreia specialiştii pot identifica acele cazuri care necesită o intervenţie imediată pentru prevenirea separării copilului de familia sa. O parte din datele şi informaţiile colectate prin intermediul fişei de identificare a riscurilor vor fi incluse într-o bază de date, ce va fi constituită la nivelul fiecărui serviciu public de asistenţă socială”, se arată în nota de fundamentare ce însoţeşte documentul pus în dezbatere publică.Documentul mai prevde că reprezentantul serviciului public de asistenţă socială nu poate sprijini copilul expus riscului de separare şi familia acestuia, fără a colabora, în funcţie de nevoile acestora, cu medicul de familie, cadrele didactice, asistentul medical, mediatorul şcolar, mediatorul sanitar, preotul, precum şi cu specialişti din ONG-urile acreditate în domeniul protecţiei copilului.Astfel, planul de servicii pentru copilul care este îngrijit într-o familie în care a fost identificată cel puţin o situaţie de risc trebuie să fie întocmit în cel mult 30 de zile de la data completării fişei de identificare a riscurilor, iar implementarea acestui plan va fi monitorizată, asistenţii sociali având obligaţia de a vizita la domiciliu familiile cu copil/copii aflaţi în risc.Documentul conţine şi prevederi exprese referitoare la constituirea la nivelul serviciului public de asistenţă socială a unei „baze de date cu copiii aflaţi în situaţie de risc”, ceea ce va duce la o mai mare responsabilizare a autorităţilor locale şi va îmbunătăţi şi procesul de raportare la nivel central.Prin proiectul de act normativ este stabilit termenul de doi ani pentru identificarea tuturor copiilor aflaţi în situaţie de risc.Iniţiatorii documentului arată că lipsa de personal sau insuficienta pregătire a unor reprezentanţi ai serviciilor publice de asistenţă socială fac imposibilă misiunea lor de a asigura activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa şi propun ca direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului să desemneze asistenţi sociali responsabili cu menţinerea legăturii cu autorităţile administraţiei publice locale.