Patriarhul Daniel: Duhul Sfânt se vede în om când el face cu bucurie o faptă bună

Duhul Sfânt se vede în om când el face cu bucurie o faptă bună, le-a transmis credincioșilor patriarhul Daniel duminică, la oficierea Sfintei Liturghii la Catedrala Patriarhală, săvârșită împreună cu Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, și Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

„Duhul Sfânt se vede în om când el face cu bucurie o faptă bună. Nu din frică, ci pentru că este fiu al lui Dumnezeu după har: face o faptă bună, zidește o biserică, întemeiază o familie, lucrează pentru răspândirea credinței ca fiu al lui Dumnezeu după har cu bucuria nu de slugă, ci de fiu”, a subliniat patriarhul.

Întâistătătorul BOR a arătat că sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt arată iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.

„Evreii care vorbeau alte limbi (…) reprezintă popoarele care vor veni la Hristos în timpul istoriei pentru că el a dat poruncă sfinților săi ucenici zicând ‘Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh și învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă!’. Adică Hristos Domnul nu are în vedere numai mântuirea poporului evreu, ci mântuirea se extinde de la poporul evreu la toate neamurile, sau la toate etniile, la toate popoarele”, a spus patriarhul.

Evidențiind înțelesurile duhovnicești ce reies din pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, patriarhul a spus că această sărbătoare ne arată legătura dintre Hristos înălțat la cer și Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu Tatăl îl trimite în lume la rugămintea Fiului.

„Hristos se înalță întru slavă, pentru ca Duhul Sfânt să pogoare întru smerenie, cu scopul de a-i ridica în slavă pe cei credincioși și smeriți în Biserica lui Hristos”, a explicat patriarhul, pentru care „Duhul Sfânt este viața vieții noastre creștine”.

Credincioșii ortodocși prăznuiesc, duminică, la 50 de zile după Înviere, Rusaliile, marcând ziua în care Duhul Sfânt a pogorât peste adunarea apostolilor, în chip de limbi de foc, iar aceștia au început să propovăduiască.

Deși Duhul Sfânt a fost prezent în creație încă de la început, El a coborât în lume în mod deplin pentru a o sfinți numai după biruirea morții și întoarcerea la Tatăl a lui Hristos. Numai atunci Dumnezeu Duhul Sfânt a putut coborî peste firea umană curățată de păcate și răscumpărată și s-a sălășluit în cei care l-au primit pe Hristos, conform scrierilor bisericești.

Din punctul de vedere al credinței ortodoxe, la Cincizecime, prin pogorârea Duhului Sfânt a apărut un organism cu totul nou, un așezământ divino-uman, Biserica.

Cu alte cuvinte, coborârea peste apostoli a Duhului, darurile și harismele primite de ei, predica și botezul primilor trei mii de oameni constituie întemeierea Bisericii creștine, atât ca o comunitate a credincioșilor, cât și ca instituție. Biserica nu este, deci, numai o grupare umană asociată prin aceeași credință în Dumnezeu și nici numai o instituție îngrădită prin dogme și legi. Ea este o comuniune a oamenilor în Dumnezeu și cu Dumnezeu și îl poartă în sine pe Duhul Sfânt. Unii Sfinți Părinți au numit Biserica lui Hristos „Duhul Sfânt trăind în omenire”.

Împreună cu Paștele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creștină, fiind prăznuită încă de pe vremea apostolilor. Despre ea amintesc și Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ș.a. Până către sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălțarea Domnului. După aceasta, Înălțarea a fost mutată la 40 de zile de la Paște, Cincizecimea devenind sărbătoare de sine stătătoare.