24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Epicentrul vieții în România se localizează din ce în ce mai accentuat în zona Justiției. Această fiică răzgâiată a României începe să-și trădeze urâtele apucături, de a nu fi ceea ce cu toții doream să credem că este, mai ales atunci când țipa ca din gură de șarpe, că unii doresc să-i smulgă jucăria LEGII din mâini.
Ei bine, astăzi, Justiția își dezvăluie încetul cu încetul înfățișarea hidoasă, în spatele vălului pictat cu un chip angelic. O mască sub care descoperim surprinși sluțenia Justiției, aceeași instituție care era considerată, până mai ieri, nedreptățita celor care ar fi încercat să pună în sclavie setea de dreptate, de dreptate și adevăr, de legalitate, de lege pentru toți, indiferent dacă unii sunt doar plătitori de taxe și impozite, iar alții pe lângă asta mai au și atributul de a decide, de a împărții banii astfel adunați în sânul Bugetului de Stat al României.
Scandalul cu Livia Stanciu, președintele ICCJR, vine să-și consume o nouă neputință, după un atac grosolan asupra Marianei Rarinca, femeia care a învins sistemul ticăloșit de către Traian Băsescu și care își demonstrează astăzi o inerție inexplicabil de mare.
Acum, Gabriela Bivolaru, președinta Asociației Magistraților din România, după ce i-a cerut Liviei Stanciu demisia, pentru lipsa de fair play, dovedită, prin refuzul de a demisiona din înalta funcție pe care o deține (după achitarea de către instanța de judecată a Marianei Rarinca), trebuie să dea socoteală în fața Inspecției Judiciare de pe lângă CSM pentru această cutezanță, ca și cum Livia Stanciu ar fi deasupra legii (sic!) În timp ce DNA a promovat un recurs în anulate împotriva sentinței de achitare a Marianei Rarinca, promovată de Curtea de Apel București, iată că, CSM încearcă să închidă gura unui alt judecător, care, de această dată, cere public demisia unei colege aflată în postura înaltului demnitar al Justiției, pentru viciu de moralitate, de deontologie profesională.
În ultimul timp, CSM și-a pierdut ”uzul rațiunii”. Se perpelește în stânga și în dreapta pentru a apăra onoarea Justiției și a magistraților care sunt luați la întrebări fie de politicienii siderați de involuția celei de-a treia puteri în stat, fie de omul simplu care nu mai înțelege nimic, nemaiștiind ce rol mai au astăzi magistrații în societate, când, iată, ei sunt primii care se dedau la fărădelege, în grupuri mafiote organizate, antrenând personaje însemnate din SRI , DNA, și ICCJR.
Culoarul morții pe care presa l-a descoperit, l-a scos la lumină, a dezvăluit și încă mai dezvăluie, personajele sinistre (și încă intangibile) din cadrul Justiției, pe care Traian Băsescu a transformat-o într-un rezervor burdușit cu acte infracționale, care acum încep să iasă la lumină.
Este necesară o intervenție fermă a președintelui Klaus Iohannis, alta decât acele stereotipuri băsesciene, pe care actualul președinte le scoate din sertarele de la Cotroceni (vezi atacurile grosolane împotriva felului în care se exercită votului în Parlamentul), arătându-se încă nepregătit să-și construiască o atitudine prezidențială proprie. Marota cu independența justiției nu mai ține, nu mai are nici o relevanță, atâta timp cât principalele personaje ale justiției sunt, la rândul lor, băgate în tot felul de ilegalități sau gesturi imorale. Este necesară o reformare a justiției, imediat. Schimbarea tuturor conducătorilor, de la ministru la procuror general al DNA, de la procurorul general la procurorii de caz,care și-au trădat profesia, astfel încât să existe premisele reconstrucției cu oameni noi, dacă dorim să facem o curățenie profundă, nu numai în birouri, ci mai ales în mentalitățile clientelare.
Lupta împotriva corupției trebuie începută cu acest gen de curățenie, poate și pentru că judecători sunt investiți de lege să împartă dreptatea, să se folosească de ea, invocându-i litera și spiritul, astfel încât să nu existe cineva care să fie deasupra legii sau care să fie îngenunchiat de alte jocuri și interese murdare, atunci când legea îi dă dreptate.
Pentru această misiune avem nevoie, în primul rând, de magistrați în care să avem încredere, de o moralitate impecabilă, scoși de sub orice formă de bănuială, că nu ar fi loiali jurământului depus în numele țării, în numele dreptății asigurată prin lege și doar prin lege. Dura lex, sed lex! Legea-i dură, dar e lege!
