MOȚĂIALA MOȚIUNII

Adi Cristi

Astăzi este ziua  moțiunii de cenzură, zi în care PNL își va arăta din nou neputința de a da jos Guvernul Ponta. Nu știu dacă este bine sau dacă este rău pentru omul de rând sau pentru democrație. Ceea ce se poate spune cu certitudine ține mai mult de partea emotivă, decât de esența demersului, de altfel, perfect constituțional. PNL sau, pentru a ieși din sfera confuziilor, Marele PNL, cu doi copreşedinţi, Vasile Blaga și Alina Gorghiu, visează cu ochii deschiși cât de strălucitor ar putea să fie dacă ar reuși să ajungă la guvernare. Acest vis cu ochii deschiși, cu un continuu murmur, tip bolboroseală, de genul celor din spatele porților spitalelor de profil, nu poate trăda decât disperarea neputinței, chiar dacă în spatele acesteia sau în fața ei defilează ideea că aceasta este calea cea dreaptă, cu Marele PNL în frunte! Evident, la întrebarea ”Pe ce te bazezi, monșer?” nu există nici un răspuns credibil, nici o garanție precum că, de această dată ”cum se scrie așa se citește”, cum se ”povestește, exact așa se va întâmpla”.  Se știe că, de cele mai multe ori, schimbarea șefilor ajunge să fie doar bucuria nebunilor.

Dacă stai și arunci o privire în profunzimea Marelui PNL constați că acestui partid, ce se vrea a fi perceput de electorat ca fiind un partid mamut, nu i-a reușit decât transformarea în mamut, astfel încât ideea de partid politic s-a pierdut în suita de ambiții și de orgolii rănite cu care PDL reușise să sară în brațele PNL, pe ultima sută de metri, urcând astfel în trenul clasei politice, după un dezastru pe care nici astăzi cei 7,4 milioane de români, care au votat demiterea președintelui Traian Băsescu, nu l-au uitat. Deja, această memorie selectivă ține mai mult de un reflex al durerii pricinuite de o rană vie, care a început să trăiască alături de victime, chiar dacă pe fond mare parte din nedreptatea provocată și alimentată de regimul Traian Băsescu et.comp. PDL, a fost reparată de guvernarea Ponta.

Memoria aceasta poate fi și o frână în calea detașării, a revenirii la normal, dar poate fi și o protecție necesară ca astfel de momente tragice, de umilire și batjocură să nu se mai întâmple. Or, dacă îl vezi pe Vasile Blaga urlând din nou ca un apucat sau pe Alina Gorghiu ca o dementă scăpată la microfon, nu ești departe de a suna la 112, cerând oamenilor legii să intervină imediat.

Marele PNL se dovedește pe zi ce trece, prin acțiunile scăpate de sub controlul rațiunii,  că este de fapt Marele PDL, partidul plecat vizibil în căutarea lui Traian Băsescu, a unui președinte cu ajutorul căruia să ajungă la Putere, așa cum a făcut-o în 2004, respectiv 2008. Încă nu este prea clar, poate din cauza unei tăceri prelungite, care este rolul lui Klaus Iohannis în această poveste. Poate fi el asimilat unui Traian Băsescu sau, din contra, nu are nici o legătură cu acesta, fie și pe tărâmul coincidențelor nefericite. Dacă ar fi să-i asculți vorbele crezi că noul președinte poate fi asimilat cu vajnicul urmaș băsescian, mai ales atunci când nu ezită să discrediteze și el Parlamentul României, doar pentru că acesta a vota așa cum el nu și-ar fi dorit să voteze. Dacă stai și-i urmărești acțiunile constați că nici pe departe Klaus Iohannis nu poate fi confundat cu Traian Băsescu, atâta timp cât, prin ceea ce face, încearcă să demonstreze că el vrea să fie un președinte implicat, dar nicidecum un președinte jucător, păstrându-se în limitele prevederilor constituționale. Iată și un caz fericit al expresiei ”una vorbește și alta face”. Cred că președintele Klaus Iohannis este obligat de funcție și mai ales de sensibilitățile internaționale să vorbească în acești termeni băsescieni, așa cum de această dată este obligat de  realitățile din țară să se comporte ca un veritabil mediator. Dacă această acțiune i-a ieșit, pe teritoriul scenei politice, calmând istericalele unei Alina Gorghiu disperată că nu își poate etala ținutele în Palatul Victoria, pe teritoriul Justiției și mai ales a instituțiilor statului gen parchete de pe lângă instanțele de judecată, mai ales DNA, dar și CSM, sau din rândul serviciilor secrete, SRI, nu a reușit încă să-și exercite prerogativele președintelui României, rămânând pasiv la acest puternic dezechilibru al puterilor statului de drept. Cred că rolul de mediator al președintelui, între instituțiile statului trebuie activat cu fermitate, solicitând Parlamentului să corecteze nu numai legile electorale, cât mai ales legea de funcționare a CSM, în primul rând, dar și legile de funcționare ale DNA și SRI, astfel încât să existe pe fond un control instituțional real, pentru a nu ne mai afla în situația de a constata un vid de competență, atunci când cineva exagerează și se comportă discreționar față de o altă putere a statului de drept, evident pe motiv că apără legea. Or legea nu poate fi apărată cu ajutorul fărădelegilor. Astăzi se va constat cu siguranță doar moțăiala moțiunii de cenzură și o nouă înfrângere adunată în insectarul Marelui PNL.