24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Un sat roman datând din secolele II-III a fost descoperit la Sângeorgiu de Mureș de către specialiștii Muzeului Județean Mureș în timpul lucrărilor de descărcare de sarcină arheologică a zonei prin care va trece viitoarea șosea ocolitoare a municipiului Târgu Mureș, a declarat luni, pentru AGERPRES, Soos Zoltan, directorul Muzeului Județean Mureș. ‘Este un sat din epoca romană, este de secol II-III. O descoperire inedită deoarece foarte puține așezări rurale din epocă au fost cercetate. Nici nu erau foarte căutate și adevărul este că erau destul de greu de detectat, pentru că în perioada romană casele erau din paie, nuiele, lemn — deci nu erau construcții solide și era mult mai atractiv să se facă cercetări în castre romane, unde găsești material frumos. Această latură a prezenței Imperiului Roman era pusă undeva deoparte. Așadar avem ocazia să avem prima descoperire de suprafață unde am descoperit deja 7 locuințe. Se pare că se poate identifica un întreg sat din epoca romană. Chiar dacă nu toate casele sunt pe traseul acestei centuri ocolitoare, restul caselor o să fie cercetate prin metode magnetometrice, numai ca să aflăm care era extinderea unui sat’, a spus Soos. Acesta a adăugat că măsurătorile magnetometrice vor permite arheologilor să își formeze o opinie despre mărimea unui sat din epoca romană, chiar dacă există analogii din alte părți ale imperiului. Soos a precizat că probabil aceste așezări nu erau foarte mari, aveau probabil 15-20 de case maximum, dar că se dorește continuarea investigațiilor pentru a se vedea cum erau organizate gospodăriile.
‘După materialul arheologic ceramic am reușit să identificăm destul de clar că este vorba de perioada romană. Din câte știu, în afară de câteva unelte de fier și ceramică deocamdată nu s-au descoperit multe. Nu este sticlărie spre exemplu, care e răspândită în epoca romană, dar se pare că aceste așezări erau mult mai sărace și nu-și permiteau să achiziționeze aceste accesorii din punct de vedere economic. Să așteptăm golirea acestor case, nu toate casele au cuptoare, sunt case care au și cuptor dar majoritatea sunt fără cuptoare, iar asta ar însemna că în afara acestor case ar exista un loc pentru gătit. Trebuie știut că sunt case de maximum 20 metri pătrați, nu erau locuințe mari. Până în secolul al XVIII-lea majoritatea caselor rurale erau de dimensiuni mici deoarece oamenii foloseau casele îndeosebi pentru a se adăposti în caz de vreme rea, frig, ploaie, majoritatea activităților fiind în afara casei, în gospodării din jur’, a afirmat acesta. Directorul Muzeului Județean Mureș a precizat că în apropiere de acest sit este Dealul Beșa din Sângeorgiu de Mureș, unde există indicii că ar fi o așezare romană și că trebuie să se stabilească dacă sunt două situri diferite. Șefa Secției de Arheologie, Nicoleta Man, a arătat că anul trecut specialiștii au fost invitați să facă diagnosticul arheologic pe varianta ocolitoare a municipiului Târgu Mureș pentru că urmau să înceapă lucrările. ‘Atunci s-a făcut diagnostic arheologic de către 10 specialiști ai Muzeului Județean Mureș și s-au găsit 7 situri. Două au fost epuizate, din păcate rezultatele nu au fost cele așteptate, se pare că centura ocolitoare traversează marginea acelor situri, dar acum ne aflăm pe teritoriul comunei Sângeorgiu de Mureș în așa numitul sit numărul 4, care reprezintă o așezare de epocă romană, deși există și ceramică de altă factură — se pare că din cultura Sântana sau fragmente ceramice dacice. Deocamdată au fost descoperite câteva locuințe de suprafață, puțin adâncite, având vatră într-unul din colțuri, până în prezent au fost identificate 7 locuințe de mici dimensiuni (3X4m, 4X4 m) compuse dintr-o singură încăpere’, a spus Nicoleta Man. Arheologul a afirmat că așezări de acest gen sunt foarte multe pe teritoriul județului Mureș, pe toată Valea Mureșului, începând de la Luduș, Iernut, Cipău, Ogra, Voivedeni, Toldal, la Dedrad, sate așezate în zone propice agriculturii, lângă cursuri de apă, însă puțin cercetate. ‘Nu sunt foarte spectaculoase, întrucât reprezintă cătune de câteva zeci de case construite din materiale perisabile. Este un sit nou, despre care nu știam și construcția acestei centuri ocolitoare ne-a dat posibilitatea să mai punem un punct cu descoperiri arheologice pe harta județului. Este posibil ca satul să fie mult mai mare, dar potrivit legislației noi avem dreptul de a descărca de sarcină arheologică numai traseul drumului și eventual zonele mărginașe care pot fi afectate de lucrări. Se recoltează tot materialul arheologic, se documentează până în cel mai mic amănunt și apoi lucrările la șosea vor fi derulate (…) Avem material arheologic foarte mult, inclusiv niște râșnițe puse în jurul acestei vetre, material ceramic destul de abundent, în unele case 80-90% este ceramică romană și 10% nu suntem foarte lămuriți dacă este ceramică Sântana, cultură care urmează imediat în secolul al IV-lea’, a susținut acesta. Nicoleta Man a spus că primele case au început să fie scoase la lumină la finele săptămânii trecute, iar acum suprafața decopertată este de aproape 300 mp și se extinde spre nord. Între casele descoperite există o distanță cuprinsă între 5 și 10 metri, sunt construite cam în aceeași tehnică cum sunt și cele de pe Valea Mureșului, aproape toate sunt patrulatere. ‘Situl 1 și 2 sunt în Livezeni și avem urme de locuire, am descoperit prin sondaj o vatră sau un cuptor, iar situl 1 se pare că este la fel de mare și de bine documentat ca și acesta cu o așezare cu mai multe niveluri de locuire, și Hallstatt, și roman și post-roman. Și acolo va fi foarte mult de lucru și sperăm că vor ieși chestii spectaculoase. Drumurile romane erau foarte bune și practicabile, suntem foarte aproape de Valea Mureșului unde exista drumul principal care mergea de la Potaissa, Cristești spre limes și de aceea zona este împânzită cu astfel de așezări’, a precizat Nicoleta Man. Arheologul Daniel Cioată a spus că satul roman a fost descoperit între Ernei și Sângeorgiu de Mureș, la kilometrul 9, iar cele mai importante descoperiri sunt urmele unor case, până acum fiind identificate 7 complexe adâncite, bordeie. ‘Sunt case adâncite, avem vetre de foc amenajate cu pietre, gropile stâlpilor care susțineau acoperișul. Probabil este un sat de agricultori, păstori, dovada fiind apropierea de acest pârâu, care vine dinspre Poienița și merge spre Ernei. Materialul trebuie cercetat și analizat, iar aceste așezări sunt puțin cercetate în România până la ora actuală, deoarece majoritatea cercetărilor se concentrează pe orașe, pe zonele urbane, cetăți, castre și așezările rurale sunt mai puțin cercetate. Cred că era un sat obișnuit. Bordeiele erau adâncite, pentru că pământul contribuie la menținerea unei temperaturi, apoi cred că aveau pereți din chirpici — deși nu s-au găsit foarte multe urme de chirpici, probabil a fost arat, a fost dus — aveau acoperiș din paie susținut de stâlpi’, a spus acesta. Daniel Cioată a precizat că față de nivelul actual de călcare al solului satul a fost descoperit la o adâncime de 50 de centimetri, până la nivelul lutului, iar casele sunt în lut undeva la încă 50 de centimetri. ‘Casa reprezenta locul de dormit, pentru că avem și vetre exterioare, găteau și mâncau afară, deci viața lor diurnă era în aer liber și doar noaptea și iarna foloseau casa. Toate casele descoperite sunt de același fel’, a mai precizat arheologul.
