LADA DE GUNOI A TIMPULUI PREZENT

Adi Cristi

Datul cu presupusul rămâne în continuare sportul național al chibiților, neafectați de poziția lor de pe gardul comunitar. Cârâitul și croncănitul acestor specimene, cu aere de analiști de tot felul, dar mai ales de analiști politici, sunt singurele sunete de luat în seamă, fără a mai încerca să și decodificăm eventualele mesaje. Preferă doar zgomotul, doar să facă zgomot, eventual pentru a acoperi sunetul ce se dorește, pe bună dreptate, a fi inteligibil. Aceste specimene colorate, chiar dacă intră în concurență directă cu papagalii profesioniști  sau cei de condiție naturală, cuprinși în materialele științifice de profil, se doresc a fi purtătorii de mesaje, dar și de opinie pentru masa cea mare, pentru gurile căscate și ochii holbați care sunt așteptați să urmărească astfel de scene mai mult sau mai puțin pornografie.

Când deschizi televizorul și încerci să descoperi unde ne aflăm, constați că ai nimerit în plin război nuclear, în mijlocul câmpului asupra căruia au fost năpustite toate relele lumii. În viziunea apocaliptică a acestora trăim fiecare doar cum cred ei că ar trebui să trăim, că drumul drept este calea pe care ei ne îndeamnă să pășim, dacă vrem cu adevărat să și trăim ,dacă nu pentru noi, cel puțin pentru o idee.

Nu ne putem hazarda într-un comentariu contondent, îndreptat asupra celor care au păreri, puncte de vedere, chiar dacă acestea nu sunt pe înțelesul și pe placul nostru.  ”Bravo lor”, din categoria Bravos națiune, vrea să le ofere șansa de a li se recunoaște acest drept pe care Constituția României îl are stipulat la Art.30. Dreptul la opinie este astfel apărat cu aceeași sârguință cu care sunt apărate mamele cu copii în brațe, întâlnite în mijlocele de transport în comun, de exemplu.

Sunt unii pretinși jurnaliști, care lucrează la posturi de televiziune mercenare, atât în presa centrală cât și în presa locală, care nu fac altceva decât să asculte de comanda patronului, fără a se mai obosi să înțeleagă de ce ar trebui să-l tăvălească pe Gheorghe Nichita sau pe Mihai Chirica, pe Marius Dangă sau pe Cristian Adomniței, parte din ei scoși forțat din joc de o Justiție din ce în ce mai activă, din ce în ce mai prezentă pe scena politică a țării. La nivel național ne întâlnim cu Liviu Dragnea și Victor Ponta pe deoparte, iar pe cealaltă parte, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, oameni politici încercați de Justiție, deocamdată prin învăluire, apropouri și alte astfel de chițibușării.

Specimenele în cauză, deparazitate de dreptul lor legitim de a se exprima, nu fac altceva decât să rănească bunul simț al românului, devenind acel Gică Contra al cărui rol este de a pune piedici, de a bloca orice gest de înaintare, de construire a următorului pas. Astfel de circari, de oameni lipsiți de coloană vertebrală, au dreptul lor de a fi viermi, chiar dacă unii dețin, pe bază de conjunctură, funcția de șarpe.  Cu siguranță că astăzi cetățeanul a ajuns să despartă apele, să separeu prostia, răutatea și lipsa de performanță a celor care se tăvălesc pe micul ecran, sugerând tot felul de calamități naturale. Chiar dacă lipsa de credibilitate i-ar plasa în zona emisiunilor lipsite de interes, de regulă acestea sunt împănate cu tot felul de breaking news-uri, care mai de care dovedite în final a fi fâsuri de proporții, ei rezistă din pricina intereselor subterane pe care le au patronii unor astfel de instituții de presă.

Antena 3 este postul de știri calat pe ”interesele poporului”, filtrate prin prisma celor care luptă pentru a-l reabilita pe Dan Voiculescu, condamnat în mod ciudat și după unii, pe nedrept, la un deceniu de închisoare. Antena 3, prin emisiunile sale zilnice, își concentrează focurile asupra Justiției, scoțându-i la suprafață toate eșecurile, toate rebuturile, pe toți oamenii surprinși pe picior greșit, de la DNA la ICCJ.

România TV este ”postul primului ministru” și, în același timp, al breaking news-urilor nejustificate, penibile și greu de crezut a doua oară.

Realitatea TV este, postul de televiziune în care Rareș Bogdan și-a făcut un obicei de a trage în Victor Ponta din toate pozițiile, așa cum ieșeanul Călin Ciubotar trage în primarul suspendat Gheorghe Nichita, fără menajamente, fără vină și, mai ales, fără efect.

Deja un post de televiziune care este derutat, ne mai știind ce fel de cărți îi sunt date să joace, B1TV, de la televiziunea lui Băsescu a ajuns, deocamdată, să fie televiziunea nimănui, cu aceeași oameni care au lins clanțele la Cotroceni, dar care astăzi, din lipsă de stăpân, reușesc să articuleze un program cât de cât onorabil.

Din toată această învălmășeală se poate desprinde firul roșul ce trebui urmat, atâta timp cât el duce, acolo unde singurătățile noastre stau cu mâna întinsă, pe la colțuri de stradă.  De acolo ar trebui să conștientizăm faptul că trebuie reconstruit pasul înainte, pas care ne poate traversa strada, în direcția unui vis a vis ce ne-ar putea desprinde de mentalitățile bolnave și ucigătoare ale unui comportament desuet.

Să fim altceva decât suntem. Să vrem ceea ce nu se poate. Să luăm ceea ce nu ne aparține. Să nu ne acordăm dreptul de a fi liberi, atunci când libertatea noastră nu ne ucide, nu ne îngenunchează, nu ne aruncă la lada de gunoi a timpului prezent.