IZBĂVIREA PRIN CULTURĂ

Adi Cristi

Dintotdeauna întrecerea, confruntarea, competiția a fost baza reală și sănătoasă a promovării valorii autentice. În anul 2021 România trebuie să ofere un oraș, care să fie desemnat Capitală Europeană a Culturii. Dacă ar fi să descoperim care sunt tentațiile pe care Europa din anul 1985 le oferă orașelor, ce au reușit să convingă, prin proiectele prezentate, calități reale și profund culturale, cu siguranță că, fondurile atrase se constituie într-un motiv foarte serios care reușește să întrețină competiția, mai ales atunci când deșertul nevoilor și bâlciul deșertăciunilor, fac parte intrinsecă din structura de rezistență a acelor orașe. Europa de Est a fost primită în acest club select din anul 2007, primul oraș ales, ca invitat al Luxemburgului, fiind Sibiul lui Klaus Iohannis, după ce Iașul a ratat la mustață această onoare și nu în ultimul rând, dreptul de a fi recompensat după cum a fost scrisă o înțelegere de culise încă din anii 1859, atunci când, dând dovadă de un inexplicabil altruism, a cedat poziția de Capitală a Principatului România, la 24 ianuarie 1859, în favoarea Bucureștiului.

Atunci, Iașului i s-a promis multe, ”câte-n în lună și în stele”, pe tărâm cultural, în special, instituindu-se cutuma de Capitală Culturală a României, promisiuni care au rămas neonorate.

Astăzi Iașul este pus în situația de a își asuma destinul pe cont propriu, uitând de vorbele mieroase ale bucureștenilor sau, mai precis, ale celor care au demonstrat, fiind la putere, că nu înțeleg mare lucru din misiunea istorică pe care o poate avea orașul de la poalele celor șapte coline.

României i s-a alocat un loc pentru a-și alege un oraș care în 2021 să devină capitală europeană a culturii. De această dată a fost lansată o competiție ce se dovedește a fi una dintre cele mai mari provocări pe care România a fost pusă în situația să o confirme și, mai ales, să și-o asume. Iași, Timișoara, Cluj, Arad, Craiova, București, Sfântu Gheorghe. Dar, lista nu s-a închis încă. Data limită de depunere a candidaturilor este 10 octombrie 2015. Selecţia finală va fi organizată în jurul lunii august 2016 de un juriu internaţional, iar desemnarea formală a oraşului va fi făcută la sfârşitul anului 2016.

Parlamentul European şi Comisia Europeană au decis în aprilie, în acest an, că România împreună cu Grecia vor putea desemna câte un oraş să devină Capitală Culturală Europeană. Tot în acea decizie se spune că avem şase ani să pregătim acel oraş, să lansăm concursul. “Vom avea nevoie de patru ani să pregătim acest proiect, patru ani în care Guvernul României, prin Ministerul Culturii, va face investiţii importante în acel oraş, în infrastructură şi în pregătirea tuturor proiectelor, ca să fim siguri că la începutul anului 2021, mă refer la 1 ianuarie 2021, toate proiectele, toate instituţiile să fie gata să intre cu forţă în acest proiect”, a spus ministrul Culturii, la conferinţa de presă.

Deja România este cuprinsă de această nouă febră la care, trebuie să fim cât se poate de sinceri și de atenți, hei-rup-ismul nu prea care ce căuta. Nu sunt nici munți de mutat din loc, nici, cursuri de ape de schimbat. Avem doar simpla și, în același timp, dificila misiune de a ne prezenta exact așa cum suntem, fiecare în orașul său, fiecare cu trecutul său, dar mai ales, fiecare cu prezentul său. Uniunea Europeană ne-a inclus și pe noi într-unul dintre cele mai viabile proiecte, în urma cărora orașele și nu doar indivizii, își modifică profund obiceiurile, concentrându-se asupra a ceea ce produce valoare, asupra efortului cultural care, în condițiile prezentului, devine poate dacă nu mai important, atunci la fel de important cu gestul economic. Cultura nu este în profunzimea mesajului ei doar divertisment, doar enterteimer , ea demonstrând ”pe viu” și capacitatea de a defini industriile creative, cu un puternic potențial de dezvoltare a zonei, de modificări profunde aduse atât mediului, dar și individului implicat deja nu doar ca spectator pasiv, ci mai ales ca participant activ la eveniment.

În cele șase orașe românești, ce și-au anunțat deja depunerea candidaturii pentru 2021, a crescut exponențial interesul față de proiectul cultural, producând o serie de evenimente memorabile, alegându-și un anume gen cultural în care se cred imbatabili sau cel puțin competitivi. Timișoara a ales Jazz-ul, Clujul – filmul, Iașul – Poezia și teatrul pentru tineret, dar și atragerea în acest conclav cultural a Basarabiei și Bucovinei, între granițele lor naturale, ajungându-se, astfel, într-un proiect transfrontalier.

Benefic pentru România este în primul rând acest spirit nou care începe să ne ocupe timpul, din ce în ce mai mult confiscat de mizeria politică. Poate vom reuși izbăvirea prin cultură.